Ne iau ungurii Ardealul? Dimensiunea europeană a poveștii

klaus-iohannis.jpg

Klaus Iohannis
Image source: 
presidency.ro

Nu încape urmă de îndoială, declarația președintelui Klaus Iohannis a fost una extrem de surprinzătoare. Odată, pentru că nu eram obișnuiți cu asemenea atitudini din partea domniei sale. Până acum, președintele României s-a dovedit destul de prudent în declarații, mai ales atunci când acestea au și o dimensiune europeană.

Nu este deloc uzual ca un șef de stat din Uniunea Europeană și NATO să-l acuze direct, textual și nominal pe șeful guvernului unei țări vecine de revizionism teritorial. Personal, nu cunosc o astfel de declarație în Uniunea Europeană a ultimelor două decenii, cel puțin.

Apartenența la Uniunea Europeană și NATO, de altfel, presupune din start lipsa oricăror pretenții teritoriale față de vecini și cu atât mai mult față de alți membri ai celor două mari cluburi ale democrațiilor bogate.

Aderarea României la Uniunea Europeană și NATO a fost, de altfel, precedată de tratate bilaterale puternice, care stabileau clar lipsa oricăror pretenții teritoriale, de ambele părți. Așa s-a întîmplat, în 1996 cu Ungaria și cu Ucraina în 1997, aceasta ca să vorbim doar despre ariile cele mai sensibile.

Fără îndoială că, în politica europeană, orice discuție despre modificări de frontiere este rău privită. Rănile trecutului sunt îndeajuns de traumatizante, chiar peste generații. Experiența relativ recentă însă a prăbușirii sângeroase a fostei Iugoslavii ne-a făcut pe cei mai mulți să putem vedea cu ochii noștri unde poate duce naționalismul alimentat de liderii politici.

În general, într-o Europă care a trecut în istoria ei prin războiaie cumplite urmate de păci șubrede, care adesea au trasat frontiere nesigure, într-o Europă cu istorii locale atât de complicate, apropo-urile teritoriale rămân apanajul liderilor extremiști, naționaliști, populiști. Al liderilor care mai degrabă divizează națiunile în loc să încerce să le unească.

Din păcate, Europa de azi, zguduită de atâtea crize în ultimii ani, de la criza financiară și a datoriilor la terorism, de la criza migranților la actuala pandemie de coronavirus, pare – din păcare – un teren fertil pentru atitudini, să le zicem, extravagante.

Nu știm pe ce dovezi concrete s-a bazat președintele României atunci când a făcurt aluzie la o înțelegere subterană pentru cedarea Ardealului între PSD și Viktor Orban. Dar știm cu certitudine că momentul nu este deloc unul fericit.

Regimul iliberal de la Budapesta a tensionat deja situația din regiune. Budapesta pregătește de o bună perioadă marcarea unui secol de la Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, pe care îl consideră drept o nedreptate istorică făcută Ungariei.

Și au fost oficiali ungari care au cerut, nici mai mult, nici mai puțin, ca Budapesta să primească acum compensații morale și materiale pentru nedreptatea ce i s-a făcut. A spus-o chiar șeful de cabinet al lui Viktor Orban. Aceste vorbe au deranjat nu doar la București, dar și în alte capitale vecine, precum Bratislava, Belgrad, Zagreb, chiar Viena.

Dar premierul de la Budapesta este acum izolat în Uniunea Europeană, din cauza derapajelor de la normele democrației și ale statului de drept. Astfel că, în Europa sexolului XXI, toată zbaterea aceasta cu Trianonul pare mai degrabă vetustă și ridicolă.

Se poate ca retorica Budapestei referitoare la Trianon să-l fi agasat pe președintele român, la fel ca și alte atitudini. Cum ar fi interdicția dictată diplomaților ungari de a participa la Ziua Națională a României – ceva fără echivalent în Uniunea Europeană. Sau recentul atac am ministrului ungar de externe la adresa ambasadorului român. Ori, cine știe, idila de ultimă oră cu Igor Dodon, probabil sub faldurile Moscovei.

Dar, în condițiile date, declarația președintelui Iohannis se arată disproporționată în raport cu dimensiunea amenințării.