Poluarea și pandemia sau cum se va schimba lumea după COVID-19

cristian_pirvulescu_referendum_familie_psd.jpg

Politologul Cristian Pîrvulescu
Image source: 
site-ul SNSPA

Războiul rece dintre SUA și China ar putea să fi vulnerabilizat Organizația Mondială a Sănătății. Astfel, pericolul reprezentat de coronavirus nu a putut fi evaluat corect, iar statele lumii au fost prinse nepregătite de această pandemie. De-a lungul istoriei, epidemiile au dus chiar și la căderea unor imperii. După coronavirus lumea se va schimba. Acum se vorbește despre faptul că aerul poluat are legătură directă cu ratele mari de decese din cauza COVID-19. Politicienii vor fi forțați să facă ceva împotriva poluării, crede politologul Cristian Pîrvulescu.

Organizația Mondială a Sănătății a fost lăsată la mâna unor regimuri autoritare precum cel de la Beijing, astfel că pericolul coronavirusului nu a putut fi evaluat corect, spune la RFI politologul Cristian Pîrvulescu. Acest fapt este consecința situației geopolitice globale și a războiului rece dintre Statele Unite și China. În opinia lui Cristian Pîrvulescu, lumea nu va mai fi aceeași după pandemia de coronavirus. Pe de o parte, ne putem aștepta să existe o presiune pentru modernizare și robotizare și preluarea masivă a unor atribuții de către zona online. Pe de altă parte, problemele sociale, problemele culturale, se vor adânci în egală măsură și nu este exclus să apară și probleme politice. De-a lungul istoriei, epidemiile au dus la căderea unor imperii. În contextul în care acum se vorbește despre faptul că aerul poluat are legătură directă cu ratele mari de decese din cauza COVID-19, politicienii lumii vor fi forțați să ia decizii curajoase pentru combaterea poluării, crede politologul Cristian Pârvulescu:

Cristian Pîrvulescu: Deși pare paradoxal, vor fi o serie de oportunități legate de online. Este evident că lumea a migrat în zona virtuală în mai mare măsură decât o făcuse înainte. Este vorba despre o fractură generațională care se adâncește, dar aceasta va fi una dintre consecințele directe. Dacă te uiți în România, vorbim de mai multe operațiuni online. Rezistența birocrației îndelungată la această modernizare astăzi nu mai are niciun fel de bază. Cu siguranță vor apărea și multe consecințe sociale. Pe de o parte, ne putem aștepta să existe o presiune pentru modernizare, robotizare și preluarea masivă a unor atribuții de către zona online. Pe de altă parte, problemele sociale și cele culturale se vor adânci în egală măsură. Nu este exclus să apară și probleme politice. Epidemii de genul acesta s-a întâmplat să aibă în istorie consecințe.

Reporter: Ce schimbări au generat ele de-a lungul istoriei?

C.P: De la căderea democrației ateniene la căderea Imperiului Roman de Apus până la prăbușirea sistemului lumii clasice după primul război mondial putem să vedem consecințe cumulate. Nu este vorba doar de o epidemie. Mă refeream la 430 î.e.n, când Sparta, datorită unei epidemii înfricoșătoare care înjumătățește populația ateniană, reușește să învingă imperiul atenian și schimbările au fost radicale. Pe de altă parte, căderea Imperiului Roman nu a fost direct consecința unei epidemii. Dar șirul de epidemii care s-a produs atunci a contribuit la scăderea coerenței politice a Romei și în final la preluarea de către ostrogoți a conducerii. Mai târziu, în ceea ce privește ciuma lui Iustinian, ea va bloca încercările lui Iustinian de a prelua conducerea asupra Italiei și în mare măsură va slăbi Imperiul Bizantin, ceea ce va asigura două secole mai târziu un mare succes pentru musulmani, pentru mare expansiune arabă care începe. În 1918 gripa spaniolă, care face mai multe victime decât războiul, va avea și ea consecințe asupra unei întregi viziuni asupra lumii. Aceste epidemii nu vin singure. Căderea Imperiului Roman a venit pe fondul unor schimbări climaterice care au permis dezvoltarea acestor epidemii și care în final au dus la căderea unei structuri politice hegemonice. Ce putem învăța? Că pe de o parte nu este vorba despre o epidemie, ci despre o parte a unei situații mai grave. Este foarte probabil ca încălzirea globală să aibă asemenea consecințe. Se vorbește foarte mult despre efectele poluării asupra slăbirii imunității, mai ales în Hubei în China sau în Lombardia. Sigur că nu avem încă toate datele, dar cred că este un subiect de reflecție foarte serios, care ne obligă să luăm o serie de decizii curajoase în ceea ce privește combaterea consecințelor poluării.

Rep: Vă așteptați ca oamenii să fie mai exigenți și să le ceară politicienilor să se întâmple lucruri concrete?

C.P: Totul vine într-un sistem. Statele au slăbit, presiunile neoliberale au făcut ca sistemele de sănătate să devină peste tot în lume victime ale acestei slăbiri a statelor. Ideea era că statele nu sunt suficiente și adaptate. Acum constatăm că toată lumea cere statelor să fie active, guvernelor să intervină în domeniile care ar fi trebuit să funcționeze în baza regulilor pieței. Epidemia și piața sunt două lucruri care nu merg împreună. În momentul stingerii incendiului, nu piața este cea care găsește soluțiile, ci statul este obligat să găsească soluțiile. Iar statul a fost prins într-un moment dificil, contestat, așa cum se întâmplă în momentul de față în România. Pe de o parte, mediul de afaceri cere un rol mult mai activ al statului în sprijinirea economiei, pe de altă parte, vor în continuare să demanteleze statul. Problema nu este aceea a unei structuri exagerate de funcționari, ci a ineficienței administrației. România are funcționari ineficienți. Cred că dacă oamenii vor avea timp să reflecteze asupra situație vor înțelege că ce s-a întâmplat la Suceava, la Deva sau în alte părți și în alte sisteme este în mare măsură legat de politizarea excesivă, de descentralizarea greșită și că aceste lucruri trebuie în mod clar corectate. Consecința va fi o întărire a unui stat activ și capabil să funcționeze în interesul oamenilor obișnuiți.

Rep: Credeți că se va schimba ceva în această privință sau politicienii vor încerca în continuare să cumpere voturile cu creșteri de pensii și salarii?

C.P: În asemenea momente, istoria se schimbă și politicienii sunt obligați și ei să se schimbe sau dispar: există un risc populist foarte important nu doar în România, ci peste tot în lume. Pe de altă parte, oamenii încep să înțeleagă că e nevoie de politicieni care să se intereseze și de oamenii obișnuiți. Care sunt victimele epidemiei? Sunt persoanele vulnerabile, cele în vârstă sau într-o situație precară. Sistemele noastre politice au făcut posibilă o astfel de situație și trebuie schimbate. Persoanele vulnerabile care nu se vedeau, acum se văd. Prima reacție este excesivă, rasismul împotriva romilor la Țăndărei e aiurea. Dar în realitate este vorba de acumularea unor probleme sociale pe care integrarea europeană a României le-a pus între paranteze, pe care creșterea nivelului de trai le-a făcut mai puțin vizibile. Și dintr-o dată au fost vizibilizate acum.

Rep: Apropo de aceste probleme sociale, epidemiile din istoria noastră recentă, din secolul al XX-lea, au arătat înapoierea socială, condiția mizeră a țărănimii. Puteți face o comparație între atunci și acum?

C.P: Făcând o paralelă, am recitit, ca mulți alții, Camus, „Ciuma”. Constatăm că în „Ciuma”, Camus pune probleme care sunt actuale astăzi. El se raporta la o epidemie care a avut loc în 1943 la Oran, dar și la pericolul pe care îl reprezenta nazismul, ciuma și în general totalitarismul. Era o metaforă. Dar acea metaforă este foarte realistă. Dacă o citim acum din această perspectivă, vom vedea că problemele sistemului erau foarte bine sesizate. Vă spun asta pentru că, în realitate, apropo de gripa spaniolă de la începutul secolului al XX-lea, apropo de epidemiile de tifos, de scorbut, care au făcut probleme în România la începutul secolului al XX-lea și mai târziu, întotdeauna abordarea a fost asemănătoare celei pe care am avut-o în 2020. Pe de o parte a fost o mobilizare dificilă și greoaie a unui aparat de stat, care a fost întotdeauna în această țară puternic politizat. Nu este o problemă recentă. Este o problemă veche. Ea a existat și în perioada comunistă. A existat înaintea perioadei comuniste. Iar promovarea incompetenților este o problemă clasică a României. Pe de altă parte vedem că statele care au reușit să își protejeze într-o oarecare măsură instituțiile, cum este cazul Franței, au rezistat mai bine epidemiei decât statele care și-au descentralizat în mod excesiv administrația, cum avem în Italia sau în Spania. Statele Unite ale Americii sunt un exemplu negativ în momentul de față pentru că foarte mulți oameni nu beneficiază de asigurări de sănătate. Obama nu a reușit să rezolve problemele. Dar oricum a fost puternic atacat ulterior. Acum, cei care sunt în prima linie a victimelor sunt cei care sunt într-o situație socială precară. Revenind la România, aș putea spune că datorită integrării europene am reușit să ne descurcăm încă bine, cu întârzierile de rigoare, dar încă nu avem o dimensiune exactă a situației. Bănuim că numărul de îmbolnăviri este mult mai mare decât cel care poate fi raportat. Chiar dacă ar fi așa cum spun statisticile, de zece ori mai mare, numărul e încă unul destul de mic și asta se datorează unor factori pe care o să îi putem explica ulterior. Până acum am avut șansa că nu există o epidemie la fel de puternică ca în statele din sudul Europei, dar nu este o situație particulară României. Pe de altă parte, mai există un risc. De fiecare dată în asemenea situații ineficența regimului civil duce la legitimarea unor metode de forță. Așa se întâmplă și în România la Suceava și la Deva. S-au militarizat conducerile spitalelor. Devine deja un model. Societatea nu reacționează pentru că pentru moment nu vorbim despre un pericol. Dar este evident că deja o formulă de autoritarism într-o societate care nu s-a democratizat complet există și că o critică a acestei tendințe nu este structurată la nivel social. Sunt ONG-uri de drepturile omului care protestează, dar momentele par să fie mai degrabă marginale. Frica, panica, care au fost în mare parte un construct social, sunt teribile.

Rep: Care credeți că sunt motivele pentru care statele lumii au fost prinse pe picior greșit?

C.P: Statele au fost luate în mare măsură prin surprindere. Nu au evaluat pericolul, dar nici nu au avut cum să evalueze pericolul. Dacă ne luăm după datele prezentate de China pericolul nu părea atât de mare. Aici e o problemă de cooperare internațională. Se vede cât de importante sunt nu doar instituțiile europene, ci și instituțiile internaționale, cum este Organizația Mondială a Sănătății și cât de greșite au fost politicile care au lăsat această organizație la îndemâna unor țări cu regimuri autoritare. Când spun greșită mă refer, în primul rând, la finanțarea pe care Statele Unite o asigurau Organizației Mondiale a Sănătății și care a fost înlocuită de finanțarea voluntară a Chinei. În momentul de față se reproșează că aceasta a preluat în mare măsură influența asupra organizațiilor de genul acesta. Asta prezintă riscuri. Vorbim de consecințe legate de situația geopolitică globală. Nu este vorba de o simplă epidemie. Este vorba de o gravă problemă politică. Apropo de carantină, aceasta este o decizie politică, nu este o decizie medicală. Ea vine din ineficiența sau inexistența unor instrumente pentru a rezolva problema. Atunci se ajunge la o situație care afectează drepturile omului. Cum știți, starea de urgență în România permite limitarea pentru o perioadă clar determinată a drepturilor omului.