Cum își impune China voința la Organizația Mondială a Sănătății (Le Figaro)

oms_xi.jpeg

Directorul OMS Tedros Adhanom Ghebreyesus și președintele Chinei, Xi Jinping la Beijing, ianuarie 2020
Image source: 
Getty Images via cnbc.com

Războiul rece dintre Statele Unite și China ajunge la noi cote. De data aceasta subiectul disputei îl reprezintă activitatea și prestația Organizației Mondiale a Sănătății în timpul pandemiei. Președintele Trump a amenințat că Statele Unite, principalul cotizant, ar putea să înceteze să mai finanțeze organizația, invocând tendința actualului director OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, de a lua apărarea Chinei.

Președintele Trump, dar și senatorii republicani, susțin că OMS a subestimat de la început impactul pandemiei și, mai mult, că ar fi fost ”complice” la ”operațiunea flagrantă de disimulare” a Covid19 de către autoritățile chineze.

Partea americană acuză că, sub presiunea Chinei, OMS nu a declarat starea de urgență la nivel internațional la sfârșitul lunii ianuarie, așa cum s-ar fi impus, și a criticat administrația americană atunci când aceasta a decretat închiderea frontierelor pentru călătorii sosiți din China. Și asta într-un limbaj care îl amintește pe cel al Partidului Comunist chinez. Mai rău, directorul OMS a felicitat în repetate rânduri autoritățile chineze pentru ”transparența” de care au dat dovadă, deși este clar că acestea au mințit, mai întâi negând apariția epidemiei, apoi subevaluând în mod voit numărul morților, ceea ce, dacă situația nu ar fi atât de gravă, ar fi cu adevărat de râs.

Antonio Guterres, secretarul general ONU l-a îndemnat pe Donald Trump să nu ”politizeze” pandemia, apreciind că va fi suficient timp, după ce criza se va termina, ”să revenim” asupra acțiunilor principalilor actori. Dar influența pe care China o are în prezent la nivelul ONU, și implicit al OMS, a devenit atât de evidentă, încât foarte mulți, și nu doar din administrația americană, ci și din Europa, consideră că aceasta trebuie denunțată.

China își impune pionii

Profitând de tendința americană a ultimilor ani de retragere din prim planul sistemului internațional, China ocupă locurile rămase vacante. Este ceea ce se întâmplă și în cazul OMS, dar nu numai.

China controlează în prezent, într-o manieră mai mult sau mai puțin directă, și FAO (agenția ONU pentru combaterea foametei în lume) și Comisia pentru dezvoltare industrială și Comisia pentru telecomunicații internaționale. Până de curând China avea și controlul asupra conducerii Interpol. Tot China participă cu mare interes la misiuni de pace ONU în țări ca Sudanul de Sud, își mărește contribuțiile pentru diferite alte organisme internaționale și încearcă să-și pună amprenta pe documentele emise de acestea.

”China este pe cale de a prelua puterea totală la ONU”, spune un diplomat francez care și-a petrecut o mare parte a carierei la sediul ONU de la New York.

”Obiectivul Chinei este de a impune un nou limbaj al Națiunilor Unite și de a reinterpreta toate documentele care apără drepturile omului, despre care chinezii spun că au rezultat din valorile occidentale pe care noi li le-am impus. Încearcă să construiască o mare coaliție anti-drepturile omului și anti-occidentale”, spune diplomatul

În privința actualului director etiopian al OMS, trebuie spus că legăturile dintre China și Etiopia trebuie privite sub mai multe aspecte. ”China a reușit să creeze un bloc de state africane care îi votează toate inițiativele pe care această țară le propune Națiunilor Unite”, spune Valérie Niquet, autoare a unui studiu pe acest subiect care urmează să apară sub egida Fundației pentru cercetări strategice (FRS).

Ori în acest bloc Etiopia ocupă un loc aparte. China are legături foarte strânse cu această țară și cu actualii săi lideri de orientare marxistă, iar investițiile importante pe care China le-a făcut în ultimii ani în Etiopia au contribuit din plin la creșterea economică anuală de cca 9% a acesti țări.

Pe de altă parte, ținând cont că China este un finanțator constant al Uniunii Statelor Africane (UA), nu ar trebui să ne mire faptul că președintele UA a luat apărarea OMS împotriva atacurilor președintelui Trump.

De asemenea, nu trebuie uitat că alegerea, în 2017, la conducerea OMS, a lui Tedros Adhanom Ghebreyesus, fost membru al unui important partid de orientare comunistă din țara sa, nu a fost posibilă decât cu susținerea Chinei. Pe tot parcursul mandatului său el a evitat constant să facă orice fel de critică la adresa Chinei.

”De la începutul mandatului său, OMS a susținut toate declarațiile Chinei. OMS a răspuns inclusiv solicitării Chinei ca Taiwanului să nu-i fie acordat statutul de observator în OMS. Organizația a încetat practic să-și joace rolul pentru care a fost creată”, spune Valérie Niquet.

 

Diplomația ”umanitară”

De la începutul pandemiei Beijingul duce o adevărată ofensivă de tip soft power pe plan mondial și își alege țintele cu mare atenție. Când trimite echipamente medicale în Italia, China are în vedere că această țară este cel mai important susținător european al megaproiectului chinez de infrastructură care vizează refacerea celebrului Drum al Mătăsii. Când trimite măști de protecție în Olanda, China nu uită că această țară va decide în iunie a.c. dacă își va deschide sau nu piața pentru tehnologiile 5G de la Huawei. Și așa mai departe.

Dar acțiunile Chinei, țară care exportă în lume acum, să nu uităm, pentru a treia oară un virus apărut pe teritoriul ei (după Sars și virusul gripei aviare), se lovesc în ultima vreme de reacții critice din ce în ce mai energice. Acordarea dreptului Chinei de a numi un reprezentant în Consiliul pentru drepturile omului de la ONU a stârnit o reacție vehementă din partea mai multor ONG-uri. ”Este aberant și imoral ca ONU să permită unui guvern opresiv ca cel al Chinei să joace un rol cheie în selectarea celor responsabili cu normele internaționale privind drepturile omului”, spune Hillel Neuer, director UN Watch. ”E ca și cum ai pune un piroman șef al pompierilor”, adaugă acesta.

Țările europene își ascund din ce în ce mai puțin iritarea în raport cu acțiunile Chinei, mai ales când autoritățile chineze încearcă să rescrie istoria actualei pandemii chiar pe teritoriul Europei. Și există din ce în ce mai multe semne de îngrijorare cu privire la măsura în care țările europene au devenit dependente de echipamentele medicale din China, dar și, în general, din punct de vedere economic. ”Imaginea pe care China vrea să și-o formeze este profund deformată. Nu cred că va reuși să convingă o lume întreagă că modelul său este mai bun decât cel occidental. Chinei i s-a oferit un loc pe care nu-l merită pe scena mondială. S-a spus că, în timp, se va schimba, dar nu e așa. Cei care o conduc nu vor decât să-și păstreze puterea. China nu respectă de fapt nici o regulă”, spune Valérie Niquet, care se arată nedumerită de faptul că China și SUA sunt puse adesea pe același plan: ”Nu America a dus în lume acest virus ci China. Responsabilitățile trebuie foarte clar stabilite. Chiar dacă pentru asta va fi nevoie de decizia unui tribunal internațional”.

 

Traducere și adaptare după textul din Le Figaro