Pagina de istorie: Ștefan Cicio Pop, salvatorul memorandiștilor

cicio-pop.jpg

Ştefan Cicio Pop, tablou de C. Wolff, colecţia MNIR
Image source: 
rador.ro

În data de 1 aprilie 1865, în satul clujean Șigău, din comuna Jichișu de Jos, se năștea unul dintre cei mai iluștri lideri politici: Ștefan Cicio Pop. El a avut un rol hotărâtor în Unirea Transilvaniei cu Regatul României.

Ștefan Cicio Pop a avut o viață grea. A rămas orfan de mic, însă a avut șansa să fie adoptat de unchiul său, Vasile Pop, din Gherla. Și-a făcut studiile gimnaziale la Dej, apoi a fost admis la Liceul Maghiar de Stat din Dej, iar apoi s-a transferat la Liceul Maghiar de Stat din Sibiu. Cunoștea foarte bine limbile maghiară și germană, astfel că a plecat să studieze științele juridice în Budapesta și Viena. A devenit doctor în drept în 1891.

Ștefan Cicio Pop s-a stabilit în Arad, unde a devenit avocat și s-a implicat în activitatea Partidului Național Român. Era unul dintre liderii tinerei generații de politicieni români, din care mai făceau parte Iuliu Maniu și Alexandru Vaida-Voevod. A fost apărătorul principal în procesul memorandiștilor, la Cluj.

Ștefan Cicio Pop a avut ideea ca, după ce memorandiștii au fost condamnați, să apeleze la regele Carol I al României. Ca urmare a intervenției Regelui, împăratul austro-ungar Franz Jozef i-a grațiat pe memorandiștii români.

El a fost ales, în 1905, deputat de Șiria în Parlamentul din Budapesta. A criticat deschis autoritățile austro-ungare și a avut de plătit din greu pentru curajul său. În anul 1906, deși era deputat, a fost condamnat la trei luni de închisoare și o amendă de 800 de florini.

În anul 1918, Ștefan Cicio Pop a devenit unul dintre principalii lideri ai românilor ardeleni. A devenit președintele Consiliului Național Român Central, care reunea reprezentanți ai Partidului Național Român și ai Partidului Social-Democrat. Și-a pus casa la dispoziția Consiliului. În casa sa din Arad, membrii Consiliului au decis convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, care a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul României. Ștefan Cicio Pop a devenit vicepreședinte al Adunării.

A fost ales deputat în Marele Sfat Național Român și vicepreședinte al Consilului Dirigent al Transilvaniei, condus de Iuliu Maniu. A primit portofoliul Apărării și Internelor. Ștefan Cicio-Pop a fost desemnat și ministru pentru Transilvania în Guvernul din București. După ce Alexandru Vaida-Voevod a fost desemnat premier al unui Guvern de coaliție, Ștefan Cicio Pop a fost numit și ministru de Externe. În perioada în care premierul Alexandru Vaida-Voevod era plecat la Conferința de Pace de la Paris, Ștefan Cicio Pop a servit și în postul de prim-ministru ad interim. Din 1919, a fost ales deputat în Parlamentul din București.

În 1926, după formarea PNȚ, a devenit vicepreședinte al acestui partid. În 1928, după ce PNȚ a câștigat alegerile, Ștefan Cicio Pop a fost desemnat drept președinte al Camerei Deputaților. S-a retras din politică în 1933, iar un an mai târziu a murit. A fost înmormântat cu onoruri deosebite de către episcopul greco-catolic Alexandru Nicolescu, în satul Conop din Arad.

 

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.55 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Pagina de istorie din 1 aprilie 2020