Corupția din achizițiile publice: Nu se poate eradica doar cu cătușe

coruptie.png

Sursa imaginii: 
pixabay.com

Cazul Sorina Pintea a readus în prim plan problema corupției extinse în achizițiile publice. Ce se poate face pentru a începe eradicarea fenomenului și mai ales cine ar trebui să facă asta? l-am intrebat pe Sorin Ioniță de la Expert Forum:

Sorin Ioniță: Asta este marea problemă când se face câte o campanie anticorupție, mai ales dacă e finanțată de donatori străini. Ei știu un singur lucru, mica corupție în spital. Haideți să eradicăm șpaga la asistente și la infirmiere. E neplăcut că se dau 20 – 50 de lei ca să îți schimbe cearceaful. Occidentalii numai pe asta o văd. Ei nu își imaginează cum arată aia mare făcută de gulerele albe din sistem. Acolo este marele pericol. Dacă nu atacăm corupția la nivel de manageri, directori economici și casă de asigurări, degeaba umbli cu procuratura după doctori care iau 500 de lei pe operație sau asistente care iau 50 de lei pe injecție. Este chiar ridicol. Este ipocrit să faci chestia asta. Iată unde e riscul. Riscul este la achiziții. Nici nu este ușor. Nu e simplu să achiziționezi echipament medical, de exemplu. Sunt câțiva furnizori. De obicei sunt specificații foarte înguste. Nu e ca atunci când cumperi un produs vrac, de exemplu detergent. Acolo ai mulți furnizori între care poți alege. Ai multe magazine. Aici ai discuții cu furnizori anume. Sunt niște firme care le pot face în condiții speciale. Nu e orice construcție. Iată că e ce bănuiam, o rețea încuscrită de fini, nași, unul cu firma, unul cu partidul și unul cu spitalul. Și banii se tot rotesc în acest triunghi al bermudelor.

Reporter: Ce se poate face? Din când în când mai este adus câte un caz în față...

S.I: Se pot face două lucruri. Să mergi după ei, reactivarea DNA, care pare că se întâmplă după 2-3 ani de pauză. Sau așa sperăm. Dar, pe de altă parte și prevenție. O țară nu se poate guverna numai cu procurori și nu vei putea eradica lucrurile astea fugind după ei cu cătușele. Trebuie să avem mai multă transparență în aceste contracte și mai trebuie scuturați un pic din loc marii manageri și marile reputații. Trebuie deschisă profesia și trebuie lăsați să vină oamenii din afară.

Deja există medici care nu mai sunt tineri, ci sunt la vârstă medie, cu performanță în vest, care au făcut performanță acolo. Vin aici și nu pot penetra sistemul. Nu pot intra. Nu sunt lăsați să intre pentru că ar strica piața, în primul rând. Și ar strica obiceiurile.

Și ar dovedi că sunt mai buni decât marii moguli, profesional vorbind. Trebuie insistat pe partea cu prevenția. Să urmăm ce scria în strategia națională anticorupție de acum câțiva ani. Acolo erau măsuri bune puse pe toate sectoarele. Achizițiile publice sunt un sector de mare risc și un sector prioritar.

Rep: Din punct de vedere legislativ se discuta ca achizițiile publice să nu se mai facă cu licitații, să se simplifice procedurile. În condițiile astea, avem totuși fenomenul corupției, de care tot nu am scăpat.

S.I: Am tot experimentat schimbările de lege în sectorul achiziției publice și am făcut ca pendulul. Când ne-am dus către legi mai simple, care să fluidizeze procesul, cu mai puține proceduri. Când am întărit procedurile că am observat că se abuza. Lumea abuza pe plan local de libertatea pe care le-o dădeai când ridicai plafoanele ca să poată face achiziție directă pe sume mai mari, de exemplu. Nu cred că poți să mai ajungi foarte departe numai schimbând șuruburile din lege. Problema este în aplicare, în marja de aplicare a acestor lucruri. Trebuie să o luăm invers. Să facem analize pe ceea ce s-a întâmplat deja. Poți vedea și poți pune stegulețe roșii. Poți face early warning când te uiți pe toate achizițiile din sistemul de sănătate, de exemplu. Trebuie făcut un sistem de costuri unitare. Trebuie făcute analize pe rețelele de firme care sunt abonate la contracte. Sunt lucruri care se fac în Vest. Dacă vezi aceeași firmă că ia toate contractele de construcție dintr-un județ sau jumătate din ele și după aceea afli că e nașul, finul, cumătrul, deja e un steag roșu plantat acolo. Nici nu trebuie să te duci să mai investighezi cu procuratura. Iei măsuri. Îl pui doi ani pe tușă sau îl pui pe ăla să plece din funcția publică. Îi întreb ce fac cu familia extinsă? Ori vreți în firmă, în sectorul privat ori vor să fie în casa de sănătate, ori la ANAF, ori șef la spital.

Rep: Cine ar trebui să facă această monitorizare?

S.I: E Agenția de achiziții publice, care monitorizează caietele de sarcină și le aprobă peste un anumit nivel și au sarcina legală să facă analiză de politici publice pe sistemul de achiziții publice. Exact de ceea ce vorbim noi acum. Ei trebuie să vină cu aceste soluții. Sunt funcționari bine plătiți ca să facă așa ceva. Sunt și cei care se duc și controlează post factum, începând cu Curtea de Conturi și terminând cu una de la finanțe. Ar avea cine. Am avut fonduri cu ghiotura pe programe europene, pe POSDRU, pe capacitate tehnică. Vă citez, „cultura evaluării”. Trebuia să investim în tot acest sistem, cu oameni pregătiți, cu sisteme care să știe să evalueze ce se întâmplă și să tragă sirena când văd lucruri proaste. Nu cred că bonusul ăla de 7% nu s-ar fi văzut în costurile finale în achiziția de la Baia Mare de construcție de anexă, de bloc operator sau ce era. Banii ăia trebuie să vină de undeva în acest ciclu. Înseamnă că se plătește, de fapt, din bugetul public la finalul procesului mai mult decât trebuia. Lucrurile astea  trebuie să se spargă undeva. Ele cu siguranță se văd.

 
Sorin Ioniță, de la Expert Forum, despre corupția din achizițiile publice