Buget UE: eșec în perspectivă al Summitului de la Bruxelles

20200221_155133.jpg

Merkel, Macron, Wilmes, Conte la cantina
Angela Merkel împarte un prânz frugal la cantina Consiliului European cu Emmanuel Macron si alti trei lideri europeni
Image source: 
Elodie Lamer

Liderii UE au fost reuniți putin timp în decurs de 24 ore pentru a dezbate bugetul 2021-2027. Majoritatea timpului este petrecut în bilaterale și reuniuni pe grupuri de interese. Emmanuel Macron trebuie să părăsească Bruxelles-ul sâmbătă dimineață. Unele țări anunță deja eșecul reuniunii. 

Statele așa zise „austere” (Austria, Danemarca, Suedia și Olanda) vor mai departe să limiteze bugetul viitor la 1% din VNB-ul UE. Aceasta ar vitregi agricultura și coeziunea. 

Sunt însă 17 țări pentru care coeziune este primordială și ele nu se găsesc doar în estul Europei, ci vorbim aici și despre Spania, Italia, Portugalia chiar și Franța. 

Iar Franța a anunțat vineri dimineață că a găsit un acord pentru fondurile sale agricole. Vestea a înfuriat mai multe delegații care au priceput că dacă Franța și-a făcut parte, ele se vor bate pe ce-a rămas.

Presedintele Consiliului European Charles Michel a pus, ce-i drept, o rezervă de-o parte pentru acest caz, dar este încă neclar dacă Franța a reușit să ridice bugetul global al PAC sau doar pe al său.

Anuntul este însă unul de uz intern, făcut înaintea deschiderii Salonului Agriculturii de la Paris unde Emmanuel Macron este așteptat sâmbătă dupa amiază si unde știe că nu va fi primit cu flori. 

Aceasta fiind situatia, reuniți în diferite bilaterale și alte grupuri, liderii UE încercau vineri la prânz să adune de pe undeva circa 30 de miliarde de euro pentru ale aloca apoi coeziunii și agriculturii, dar de unde? 

Pe masă se află însă mai departe propunerea din 14 februarie a președintelui Charles Michel; o alta, așteptată încă de aseară, nu a fost încă prezentată. 

Față de propunerea Comisiei Europene din 2018, Michel prevede ceva mai multe fonduri pentru agricultură (329 de miliarde de euro față de 324 de miliarde), ceva mai puțin pentru coeziune (323 de miliarde de euro fata de 379 de miliarde de euro) , dar o creștere spectaculoasă pâna la 20 de miliarde (de la 10 miliarde propuse în 2018) pentru gestiunea migrației  - a se înțelege gestiunea frontierelor.

Intervine aici și finanțarea Fondului de Tranziție Dreaptă, legat de Acordul Verde, situat la 7.5 miliarde de euro și destinat regiunilor europene care vor avea nevoie de o restructurare completă a industriilor și activităților energofage. 

Teoretic, pâna acum, România nu pierde în tot acest vals al cifrelor, ci dimpotrivă. Subvențiile directe pentru fermierii români ar trebui să primească  cele 0.4% în plus prevazute de Comisie și se păstrează ideea flexibilității între capitolul subvențiilor și cel al dezvoltării rurale (care pierde o parte din finanțare).

Dar ce vor austerele? Să dea Europei mai putin bani în general sau să nu mai finanțeze anumite politici stufoase, ca Politica Agricolă Comună? 

In cele din urmă, bătălia bugetului nu se dă pe bani, ca atare, ci este una politică: dispariția treptată a PAC –cea mai veche și cea mai costisitoare politică UE – reprezintă dispariția unei integrării europene pe model federal. Pe scurt, un fel de dispariție a UE așa cum o știm acum. 

Iar acesta nu este doar un efect post Brexit, ci este o mai veche idee nord europeană, deja vehiculată la precedentul maraton bugetar din 2013.