Preliminarele prezidențiale americane, un experiment eșuat--interviu cu Ray La Raja

la_raja.jpg

Ray La Raja, profesor de științe politice la Universitatea Statului Massachusetts--Amherst, expert în alegeri, finanțarea și organizarea campaniilor politice

Ray La Raja este profesor de științe politice la Universitatea Statului Massachusetts--Amherst. Expert în alegeri, finanțarea și organizarea campaniilor politice, el este co-autorul cărții FINANȚAREA CAMPANIILOR ȘI POLARIZAREA POLITICĂ, apărută in2015 la editura universității Michigan și încununată cu premiul Virginia Gray al Asociației Americane de Științe Politice. Profesorul LaRaja este cofondatorul revistei de "cercetări aplicate în domeniul politicii contemporane"  The Forum,  și director asociat al influentului institut de sondare a opiniei publice UMassPoll.

Începutul primarelor prezidențiale, la 3 februarie în Iowa, n-a fost de bun augur pentru Democrați. Urmează pe 11, New Hampshire, stat la fel de ne-reprezentativ, rasial și sociologic, pentru ce este America de astăzi.  E doar unul dintre defectele sistemului pe care invitatul nostru și co-semnatarul Jonathan Rauch de la Institutul de expertiză Brookings îl analizează cu mare finețe și percutantă în articolul PREA MULTĂ DEMOCRAȚIE DĂUNEAZĂ DEMOCRAȚIEI, publicat în numărul din decembrie 2019 al revistei lunare The Atlantic. Selecția candidaților e vraiște, lipsită de orice criterii, elitele ce o diriguiesc, mass-media și grupurile de interese, nu-s investite în actul de guvernare, argumentează Ray La Raja. Rezultatul se vede și în 2020, cu novici într-ale politicii precum Tom Steyer sau Andrew Yang, s-a văzut încă mai dramatic în 2016 cu Bernie Sanders și Donald Trump.

 

Ray La Raja:  Un Bernie Sanders, care nici nu se declara Democrat, intră în preliminare  și aduce daune electorale serioase doamnei Clinton. La Republicani, și mai rău: un străin de partid  care n-a exercitat în viață lui o funcție publică--funcție pentru care este clar inapt-- intră neinvitat în joc și-și folosește talentul demagogic pentru a  câștiga nominalizarea.

 

Rep.:  Când a apărut, care este istoricul primarelor, acest "experiment radical de democrație directă" cum îl numiți în articolul din The Atlantic?

Ray La Raja:  La nivel  parlamentar federal, preliminarele au intrat în uz la începutul secolului trecut. A fost rezultatul eforturilor Progresistilor, un grup de reformatori care și-a propus să reducă rolul conducerilor de partid, care pînă atunci nominalizau candidații.  La prezidențiale, au început să fie folosite abia în anii 1970. Angajamentul politic crescînd la baza sistemului și  mișcarea pentru egalitate au determinat schimbarea regulilor.  Primarele n-au fost neapărat opțiunea din start, dar așa au evoluat lucrurile grație unor decizii procedurale la nivel statal.  Avem acum, urmare acestor decizii, un sistem popular de selecție a candidaților partidelor majore. Autoritatea a fost transferată de la un set de elite la altul, de la capii de partide către elite care, în opinia mea, sunt mai puțin investite în actul de guvernare. E vorba de mass-media și de grupuri de interese.  Rezultatul este decuplarea de necesitatea găsirii unor candidați care știu să guverneze.

 

Rep.:  Vorbeați de nivelul statal, nivel la care preliminarele se practicau, cu patru excepții, încă din 1917.

Ray La Raja:  Da. Unul dintre marile merite ale federalismului este că poți nominaliza, și dacă-s probleme  ele sunt limitate la un singur stat. Cînd vorbim de Washington însă, de guvernul național, riscul e mare  cînd consimți să pui într-o demnitate înalta o persoană total lipsită de experiență guvernamentală. Toți președinții pînă la Donald Trump au avut acest tip de experiență--mai multă sau mai puțină.

 

Rep.:  "Experimentul radical" al primarelor "eșuează", scrieți, pentru că se bazează pe două premize false, "fundamentalism democratic" și "consumerism politic".  Cum definiți aceste două concepte?

Ray La Raja: Prin fundamentalism democratic înțeleg confuzia între aparență și realitate, aparență fiind că VOTANȚII participă la nominalizare.  Nu votanții participă, ci un grup distinct, mult mai în vîrstă, mai educat, mai alb decît restul Americii. E în natură participării democratice. Consumerism înseamnă "cu cît mai multe opțiuni,  cu atît mai bine". Știm însă, pe baza de studii, că nu-i așa.   Prea multe opțiuni  pot îngreuna considerabil decizia majorității.  Într-un proces cu atîtea variabile ar trebui să intervină partidele, să structureze oferta de o manieră care să faciliteze verdictul electoral al maselor. Votanții au nevoie de o "reducere la rezonabil". Nu asta face sistemul actual, construit pe deviza "mai mult, mai bine", mai multă democrație, mai multă lume,  mai bine. Mă împotrivesc acestei premize.

 

Rep.:  În sprijinul a ceea ce spuneați: preliminarele prezidențiale încep în două state complet ne-reprezentative demografic, Iowa și New Hampshire. Proporția națională a albilor este de 61%; în Iowa 86%, în New Hampshire 91%.  Sistemul are și o altă hiba, poate și mai serioasă: pînă în anii 1970, sistemul partinic de filtraj funcționa, alungînd în 1924 un antisemit, Henry Ford, în 1976 un rasist, George Wallace, în 1996 un conspiraționist, Lyndon LaRouche. Cum o dovedește cu prisosință cazul Trump, porțile sunt acum larg deschise, profesioniștii politici nu mai au nici un rol.

Ray La Raja:  Acesta este exact argumentul pe care încercăm să-l avansăm, că e nevoie de profesioniști politici care să țină la distanță șarlatanii și demagogii. Ce-i motivează profesional pe experții din partide? Ca astfel de persoane să nu păteze blazonul partidului. În trecut, partidele au izbutit acest lucru, au ținut la distanță un Henry Ford care era, în pofida succesului sau de magnat al industriei auto, inapt să ocupe o demnitate publică din cauza opiniilor sale. Ambele partide majore l-au refuzat, deși era relativ popular în țară. Avem nevoie de acest tip de filtru prin care să treacă doar candidații respectabili, de care poți fi mîndru,  personalități capabile să coalizeze un partid în prezent și în viitor.

 

Rep.:  De ce alte reforme ar fi nevoie? Cum arată un sistem eficient de selecție a candidaților?  În articol propuneți o formulă  mixtă de selecție:  două-treimi electorat, o treime lideri de partid, experți și activiști.

Ray La Raja:  Aceste cifre pe care le-ați menționat provin dintr-un sondaj al meu. E vorba deci de opinia populară. Cred că un proces eficient ar fi să îngădui unor profesioniști dinlăuntrul partidelor să facă recomandări. Ar fi un important pas înainte în asigurarea unui "control de calitate", garanția că nimeni nu poate să apară de nicăieri  pe o lista de candidați. Subliniez, nu vreau să elimin implicarea electoratului larg în selecție--rămâne un factor  vital, în evaluarea capacității unui pretendent de a entuziasma și mobiliza. E loc desigur și de candidați noi, cu idei noi, dar este necesar  un nivel de verificare în plus, prealabil intrării în arena. 20 au fost pe aceeași scenă la Democrați. Când atâția se înfruntă, nici unul n-are o șansă reală să se exprime. Avem nevoie de un proces mai structurat, care să propună candidați care au calități bune pentru democrație.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  https://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

 

 

Ascultați aici interviul cu Ray La Raja, profesor de științe politice la Universitatea Statului Massachusetts--Amherst