Realegerea lui Trump în noiembrie ar fi o tragedie pentru America și întreaga lume--interviu cu Bruce Ackerman

ackerman.jpg

Bruce Ackerman, titularul catedrei Sterling de Drept și Științe Politice (Universitatea Yale)

Bruce Ackerman este titularul catedrei Sterling de Drept și Științe Politice la Universitatea Yale, specializat pe constituționalism comparat și istorie constituțională americană. Cea mai recentă carte a sa, CONSTITUȚII REVOLUȚIONARE--apărută în mai anul trecut la editura universității Harvard--propune o panoramă a crizelor constituționale post-belice globale, cu aplecare asupra unor țări precum India, Iran, Polonia și Franța--țară în care un alt volum  al său, ÎNAINTEA ULTIMULUI ATAC (2006), a declanșat un proces de reforma constituțională. SOCIETATEA PARTICIPATIVĂ, apărută în anul 2000, a stat la baza unor inițiative reformatoare în  Brazilia și Marea Britanie, printre altele.Trilogia WE THE PEOPLE /Noi,  Poporul/, tipărită În 1993, 2000 și 2018, i-a confirmat statutul proeminent în rîndul istoricilor Constituției  americane. În anul 2002, opera profesorului  Ackerman a fost recunoscută cu premiul Henry Phillips al Societății Americane de Filozofie pentru "merite deosebite în drept constituțional, istorie și teorie politică". 

Constituția americană este în centrul desfășurărilor din procesul senatorial de destituire a președintelui Trump.  De la bun început, zilnic, "arhitecții" Constituției sunt evocați selectiv de apărare și acuzare, dezbaterile Convenției Constituționale de la 1787 pe teme precum standardele și procedurile de inculpare a președinților devin argumente în pledoariile părților.  Aplicabilitatea acestor argumente este redusă, probabil, dar nu contează.  Atît de frecvent sunt citați Ben Franklin, Alexander Hamilton, James Madison, James Wilson, printre alții,  încît îți poți imagina că s-a stîrnit agitație, și nu puțînă uimire,  în empireul intemeietorilor națiunii.

Bruce Ackerman:  În Paradis, arhitecții Constituției nu pricep nimic.  În secolul al XVIII-lea, singură instituție aleasă prin vot direct era Camera Reprezentanților; Senatul și președintele erau aleși  extrem de indirect. În copilăria republicii americane procesul guvernării era asemănător celui din Marea Britanie a vremii. George Washington prezida că un rege. Singurii eligibili să voteze erau membrii clasei superioare de pe întreg teritoriul țării.  În America acelor ani, că să ai acces la urne trebuia să fii foarte înstărit. Statele Unite erau, la începuturi, o republica aristocratică. Abia în secolul al XX-lea au survenit evenimente cruciale precum alegerea directă a președintelui, extinderea dramatică a sufragiului, și s-a impus ideea, necunoscută în secolul al XIX-lea, că președintele Statelor Unite avea mandat direct de la popor.

Rep.:  Avem acum la Casă Albă un emul al lui George Washington, într-un context foarte diferit desigur. Mai poate fi procedura de destituire gîndită în secolul al XVIII-lea un antidot?

Bruce Ackerman:  Răspunsul este: nimeni nu știe. Avem acum un președinte cu ambiții autocratice. Ce mecanisme de control și echilibru pot fi activate împotriva unui astfel de președinte? Pare foarte plauzibil că destituirea ar trebui să fie un astfel de mecanism.  E important de ținut minte că am avut o tradiție revoluționară dar și ceva analog monarhiei.  Cei cu veleități autocratice astăzi nu vor mai fi regi, ci cvasi-dictatori,  sau probabil mai rău. Traversăm o criză mondială a democrației liberale, și în fiecare țară unde au loc derive se pune întrebarea ce fel de recurs instituțional au la dispoziție democrații autentici--cei care cred în alegeri oneste și echilibrul puterilor--ce unelte au aceștia la îndemînă în fiecare dintre aceste culturi.

Rep.:  În America de astăzi există acest recurs, aceste unelte?

Bruce Ackerman:  Spectacolul din Washington nu trebuie să ne facă să pierdem din vedere ansamblul politic. Adevărul este că există o puternică mobilizare a forțelor progresiste și, de cealaltă parte a baricadei, a dreptei. Avem apoi cam 40% din populație neimplicată politic,  preocupată de problemele  de zi cu zi.  Chestiunea crucială este dacă acest segment al populației care ignoră deocamdată stridențele Washington-ului va fi trezit din apatie de procedura de destituire a președintelui.

Rep.:  Dar va fi deșteptată, majoritatea tăcută? Spuneați că doar "spectacolul" poate savirsi acest miracol. Ce este în joc, care este miza acestei treziri?

Bruce Ackerman:  Zeci de milioane au urmărit procedura de destituire. Printre ei, mulți neimplicați anterior. Întrebarea crucială este în ce direcție va evolua opinia publică după acest exercițiu: înspre Trump sau înspre progresiști. Dacă Trump iese din această drama cu un cîștig de popularitate, dacă opinia ne-decisilor e modificată semnificativ în favoarea să și Trump e reales în noiembrie, atunci vom trăi o profundă tragedie de proporții istorice,  o tragică distrugere a tradiției republicane de echilibru al puterilor, deliberare parlamentară, administrare serioasă a  sistemului judiciar.  Vom fi în continuare cea mai mare putere militară a lumii, guvernată însă de un președinte care se va simți  liber,  în al doilea mandat,  să pornească războaie cînd dorește, să impună tarife cînd poftește. Riscul unui conflict armat cu Iranul sau în strimtoarea Taiwan-ului va crește substanțial. Ar fi un moment tragic pentru întreagă lume, nu doar pentru Statele Unite,  dacă americanii îl realeg pe Trump printr-un sistem moștenit de la întemeietorii națiunii, un sistem nereprezentativ. Este foarte posibil că Trump să cîștige majoritatea în Colegiul Electoral, dar să piardă votul popular la o diferența de cinci milioane.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

 

 

 

Ascultați aici interviul cu Bruce Ackerman, titularul catedrei Sterling de Drept și Științe Politice, Universitatea Yale