Pagina de istorie: Moartea ultimului rege arpadian al Ungariei și consecințele asupra românilor

andrei_bun.jpg

Regele Andrei al treilea, ultimul rege al Ungariei care aparținea dinastiei arpadiene
Image source: 
Wikipedia

În 14 ianuarie 1301 se stingea din viață ultimul rege al Ungariei care aparținea dinastiei arpadiene, Andrei al III-lea. Acest eveniment istoric a avut consecințe importante și asupra principatelor medievale locuite de români. Ungaria a fost cuprinsă de un război civil, care a slăbit autoritatea regală. Drept urmare, Transilvania a devenit voievodat autonom, sub conducerea puternicului nobil Ladislau Kan. Sub regii din dinastia de Anjou, Valahia și Moldova s-au desprins de Coroana maghiară și au devenit state de sine-stătătoare.

Pentru maghiari, domnia lui Andrei al III-lea a echivalat cu sfârșitul unei ere. Acesta era fiul ducelui Ștefan al Slavoniei, fiul postum al Regelui Andrei al II-lea al Ungariei și al Tomasinei Morosini, care provenea dintr-o influentă familie de patricieni venețieni.

Andrei al III-lea a trebuit să se lupte încă din copilărie cu disprețul familiei sale. Rudele sale îl considerau pe Ștefan Postumul drept bastard, iar pretențiile la coroană ale lui Andrei al III-lea au fost puse la îndoială.

Cu toate acestea, cu sprijinul unor nobili croați influențați de venețieni, Andrei al III-lea a încercat să preia coroana Ungariei, după ce unchiul său, Regele Ladislau Cumanul fusese excomunicat de Biserica Catolică.

Însă Andrei al III-lea a fost luat prizonier și trimis în custodia ducelui Albert I al Austriei. În iulie 1290, Ladislau Cumanul a murit, iar Andrei al III-lea, eliberat din captivitate, a devenit Rege al Ungariei.

Disputa cu privire la legitimitatea tatălui său s-a transformat însă în prilej de război. Regele Rudolf I al Germaniei l-a proclamat Rege al Ungariei pe fiul său, ducele Albert I al Austriei. Un aventurier, care pretindea că este principele Andrei al Slavoniei, a încercat să devină el însuși Rege al Ungariei, în timp ce Regina Maria a Neapolelui, sora lui Ladislau Cumanul, l-a proclamat Rege al Ungariei pe fiul său, Carol Martel de Anjou, apoi pe nepotul ei, Carol Robert de Anjou.

Andrei al III-lea l-a înfrânt mai întâi pe Albert I al Austriei, care a renunțat la pretențiile la coroană, apoi pe Andrei al Slavoniei.

În 1291, el a fost recunoscut drept rege și de către nobilii transilvăneni, după ce, la Oradea, apoi la Alba Iulia, a recunoscut privilegiile lor, precum și pe cele ale sașilor, secuilor și românilor. Au urmat ani de confruntări cu nobilii croați și maghiari, care se răsculau la îndemnul Casei de Anjou.

Andrei al III-lea a încercat să își consolideze domnia printr-o alianță cu vechiul său inamic, Albert I al Austriei. Acesta a devenit socrul Regelui Ungariei. Însă, în 1301, Andrei al III-lea s-a îmbolnăvit și a murit.

Carol Robert de Anjou controla cea mai mare parte a Croației încă din 1300. În 1301, el a fost ales Rege al Ungariei, însă domnia sa a fost contestată de alți pretendenți. Au urmat războaie și revolte care au slăbit puterea regală.

Transilvania, condusă de voievodul Ladislau Kan, devenise arbitru între pretendenții la Coroana Ungariei. Carol Robert de Anjou a devenit sigur de domnie doar după ce Ladislau Kan l-a luat prizonier pe ducele Otto de Bavaria, care dorea să devină el însuși rege al Ungariei.

În 1330, Carol Robert de Anjou a fost înfrânt de Basarab I al Valahiei, iar principatul românesc a devenit stat de sine stătător.

 În 1359, în timpul domniei fiului său, Ludovic de Anjou, voievodul Bogdan a devenit domnitor al Moldovei și a înfrânt oștile maghiare, iar principatul de la răsărit de Carpați și-a dobândit și el neatârnarea față de Coroana maghiară.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.50 și de la 9.55 și după amiaza de la 15.07, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Pagina de istorie din 14 ianuarie 2020