Retrospectiva anului 2019 în SUA

washington.jpg

2019 a început în SUA sub semnul unei majore schimbări parlamentare
2019 a început în SUA sub semnul unei majore schimbări parlamentare
Image source: 
Pixabay (ilustrație)

În America, 2019 a fost anul în care sistemul democratic, șubrezit, s-a mobilizat întru apărarea ordinii constituționale amenințate din interior.

 

 

Anul a început sub semnul unei majore schimbări parlamentare: Democrații, răsturnând dramatic raportul de forțe, au preluat,  începând cu 3 ianuarie, controlul Camerei Reprezentanților, 233 la 197, plus un independent aliniat cu ei. Senatul rămânea în mâinile Republicanilor 53 - 45, cu doi independenți afiliați Democraților. Această realitate a celei de-a 116- a Legislaturi a influențat evoluțiile politice ale anului.

“Ne putem înțelege fără mari probleme. Avem multe cu care suntem de acord, noi cu ei, ei cu noi. Aș vrea să văd armonie, unitate. Așa-i bine.  Sau, ei ne scrutează pe noi, noi pe ei, și tot așa. Probabil că, politic, ar fi bine pentru mine, chiar foarte bine, pentru că la jocul asta-s mai bun decât ei. Sau, putem coopera. Și una și alta simultan nu se poate. Unii spun că se poate. Nu, nu se poate. Se înțelege că dacă ei fac una, noi n-o facem pe cealaltă”, i-a întîmpinat pe egalii din Legislativ, cu o amenințare învelită în catifea retorică, ocupantul Casei Albe, al cărui mandat era permanent înnegurat de scandal și investigații pe multiple fronturi.

Cea mai amenințătoare era cea a Procurorului Independent Robert Mueller, anchetă care înainta spre deznodămînt, cu implacabil pas de melc, din mai 2017. Raportul era așteptat să limpezească și să vindece, dar când a fost făcut public, la 18 aprilie, cu greutatea a 448 de pagini, în două volume, n-a limpezit nimic. Dimpotrivă, a aruncat America politică și mai adânc în abisul confuziei și diviziunii, refuzând să tranșeze cele două chestiuni principale la care se aștepta răspuns: dacă a existat complicitate, coordonare între campania Trump și Rusia în influențarea și fraudarea scrutinului prezidențial din 2016, și dacă sunt probe  suficiente pentru a-l învinui pe președinte de obstrucționarea justiției.

Vidul decizional al raportului Mueller a fost ocupat repede, în stilu-i caracteristic, de liderul lumii libere, care s-a lansat într-un blitz al redutelor fanatizate, cerând, în miting după miting,  anchetarea și pedepsirea aspră a anchetatorilor.

“Oameni au fost grav vătămați de această escrocherie și, încă mai serios, țara a fost vătămată. Cei care au făcut-o sunt bolnavi și trebuie trași la răspundere, pentru că nu-s decât minciuni, și ei știu că-s minciuni”. Obedientul său ministru al Justiției, William Barr, numit în februarie, s-a executat fără crâcnire, cum a făcut-o în repetate rânduri de-a lungul anului, ordonând, imediat o anchetă pe front larg asupra originilor investigației contrainformative privind imixtiunea rusească din 2016, anchetă condusă de un procuror numit de el, în caz că analiza ministerială internă  în curs din ianuarie 2017 și  încredințată Inspectorului General Michael Horowitz apare, cum s-a întâmplat de altfel pe 9 decembrie, cu concluzii generale exculpatoare.

Robert Mueller își prezenta concluziile în mărturie parlamentară pe 24 iulie. O zi mai târziu - cum avea să se afle în septembrie dintr-o plângere a unui avertizor de integritate dinlăuntrul serviciilor secrete - președintele Trump, cu simțul impunității fortificat, se angaja  într-o nouă tentativă de invitare a imixtiunii străine în alegeri, de astă dată cu Ucraina și în dauna principalului său rival Democrat din 2020, fostul vice-președinte Joe Biden.

“O zi după mărturia lui Mueller, Trump recidivează folosind banii contribuabilului ca momeală, cerând în schimb nu ceva în folosul Americii, nu ceva pentru a proteja lumea împotriva agresiunii rusești. Nu, ceva pentru sine, pentru favorizarea viitorului său politic. E de mirare? Tipul crede că poate face orice. Asta-i ce a arătat raportul Mueller, asta-i ce arată scandalul cu Ucraina. Dovezile se tot adună, în același sens”, concluziona senatoarea Elizabeth Warren, candidată de frunte într-un numeros pluton de aspiranți prezidențiali Democrați care și-au disputat nominalizarea partidului în șase dezbateri eșalonate între 26 iunie și 19 decembrie, mereu în ceața persistentă a scandalurilor trumpiene în serie.

“Întrebați-vă: cum a reușit Donald Trump să trișeze până la Casă Albă? N-ar fi fost posibil dacă America nu era deja în criză. Cum putem confrunta gravitatea momentului?  Nu cu argumentele, politicile și politicienii care au dominat Washington-ul de când mă știu. Trebuie să avem curajul de a ne rupe de trecut și încerca ceva nou. Aceasta este șansa noastră”, puncta Pete Buttigieg care, la 37 de ani, poartă speranța unei vitale, necesare schimbări generaționale într-un sezon electoral Democrat dominat de septuagenari.

Cât de profundă este criză, scleroza partizană a politicii americane a ieșit la iveală, cu dureroasă, tristă pregnanță, în derularea procedurii care a dus la punerea sub acuzare a președintelui în exercițiu pentru abuz de putere și obstrucționarea anchetei paramentare declanșate la 24 septembrie.

“Președintele a comis un abuz de putere ce subminează siguranța națională și periclitează integritatea alegerilor. Faptele sale contravin viziunii arhitecților națiunii și jurământului pe care l-a depus de a apăra Constituția. Cu tristețe și smerenie, cu încredere și fidelitate față de spiritul întemeietorilor și cu dragoste pentru America le cer astăzi comitetelor abilitate să demareze redactarea actului de acuzare”, spunea, într-un punct-cheie al procedurii de destituire, președinta Camerei, Nancy Pelosi, adăugând,

“Când au redactat Constituția, părinții națiunii se temeau de revenirea monarhiei în America, cu deosebire de posibilitatea venirii la putere a unui președinte-rege corupt de influența străină. George Mason a insistat că un președinte ajuns la putere prima oară prin metode corupte ar putea să repete nelegiuirea pentru a fi reales. Democrația noastră este în joc”.

Jocul democratic american intră într-o etapă decisivă în primele zile și săptămâni ale anului viitor, când Senatul urmează să-l judece pe Trump pentru faptele descrise în rezoluția 755. Există semne alarmante că spectacolul hiper-partizan din Cameră se va prelungi în deliberările senatoriale, precedate, conform tradiției, de un jurământ de imparțialitate.

“Când mă uit la colegii mei din tabăra adversă ajung la concluzia tristă dar inevitabilă că ori se auto-amăgesc, ori se tem de atacurile urîte de care este în stare președintele, ori sunt completamente cinici. Doar noi putem dovedi că suntem "mai buni", cum ne place să spunem. Cum ne avertiza Martin Luther King, schimbarea nu este  inevitabilă și nu pică din cer. Suntem puși la încercare. Este momentul să dovedim că suntem mai buni”, spunea unul dintre parlamentarii care au anunțat că s-au săturat de politică și se retrag  la sfârșitul actualei Legislaturi, Democratul Denny Heck.