Legislația aerospațială, în căutarea consensului. Interviu cu Charles Stotler

Charles Stotler predă jurisprudența aerospațială la Universitatea Statului Mississippi. Membru al barourilor din statele California și New York, el consiliază numeroși clienți în această sferă relativ nouă și extrem de dinamică a legii și reglementării.

La baza sistemului legal spațial se află Tratatul Privind Spațiul Extraterestru,  datând din 1967 și semnat pînă la această oră de 104 țări. În următorul deceniu și ceva, au urmat o serie de înțelegeri și convenții pe tematici specifice, culminând în 1979 cu așa numitul Tratat Selenar, care guvernează "activități statale pe Luna și alte corpuri cerești."  Intrarea în scenă a actorilor privați și militarizarea crescîndă a Spațiului au mutat accentul, în deceniul următor, pe reglementare și normare în domenii punctuale cum ar fi sensorii sau telecomunicațiile, precum și pe adaptarea,  "extinderea" către spațiul extraterestru,  a legislației terestre privind asigurările, comerțul, mediul și proprietatea, inclusiv cea intelectuală. Centrul de coordonare a acestui efort normativ planetar se află, logic, la Națiunile Unite, unde funcționează un Birou Al Spațiului Extraterestru și un Comitet pentru Utilizarea Pașnică a Spațiului.

Charles Stotler:  Nu încape îndoială că spațiul pune multe probleme în materie de legiferare. Cea mai mare dificultate rămîne găsirea unui consens  privind siguranță națională.  Tratatele privind amplasarea de armament în spațiul extraterestru n-au întrunit nivelul de sprijin internațional înregistrat în sfera activităților spațiale pașnice.  Tratatul din 1967 este un exemplu în acest sens.

Rep.:  Domeniul militar e prin natură să mai greu de legiferat internațional, din cauza naturii sale competitive și secrete. Cum au stat lucrurile în sfera civilă?

Charles Stotler:  În materie de utilizare pașnică, civilă a spațiului lucrurile au evoluat destul de repede, începînd cu o serie de rezoluții și declarații ale Adunării Generale ONU, care au pus bazele unui sistem de tratate negociate de la începutul anilor '60 pînă în 1979.  Unele elemente ale acestor tratate acopereau și utilizări militare, cum ar fi interzicerea armelor nucleare și de distrugere masivă. Pe partea de siguranță națională și internațională lucrurile au evoluat însă foarte lent. De exemplu, Rusia și China au introdus încă din 2007 proiectul unui pact de interzicere a amplasării de armamente în spațiu; o nouă versiune a fost oferită în 2014, dar de atunci nimic, a fost uitată. Nu prea există consens privind valabilitatea juridică a unor astfel de înțelegeri. Schimbările vin nu prin tratate,  ci prin norme noi asupra cărora se poate găși consens, dar care n-au forță de tratat.

Rep.:  E o viziune mai realistă, o ajustare.  Cum a evoluat legislația aerospațială americană, și cum a ținut  pasul cu evoluții mai recente precum privatizarea?  Am citit că în 2015,  Statele Unite  au "adus la zi cadrul statutar aerospațial". Ce înseamnă acest lucru?

Charles Stotler:  Construirea cadrului juridic spațial american a început cu Legea din 1958 care a creat NASA. Agenția AeroSpațială Americană și forțele armate au deținut monopolul activităților spațiale pînă în anii 1980.  Interese private au fost desigur implicate, dar numai cu misiuni de sprijin, nu autonome, nu pe cont propriu.  Au intrat apoi în joc firmele de telecomunicații. Din anii 1980 au început să apară statute și reglementări ale acestei industrii, dar și privind tele-sensorii și propulsia/lansarea. Acest cadru juridic a evoluat pentru a ține pasul cu dezvoltarea celor trei domenii. Intrarea actorilor privați, comerciali și rolul lor crescînd în activitățile spațiale, în cele trei sfere dar nu numai,  au dat un nou impuls legiferării care să țînă cont de noile realități. Un domeniu notabil este cel al activităților de prospectare în spațiul cosmic. În 2015 s-a realizat o actualizare a legislației  în domenii diverse, cel mai des menționat  fiind dreptul de proprietate. Resursele eventual găsite prin prospectare cad, conform acestei noi reglementări, sub incidența legii de proprietate americane.

Rep.:  Doar în decursul ultimului an, am asistat la o accelerare a evoluțiilor spațiale, pe de o parte prin crearea unor comandamente militare naționale în țări precum Statele Unite și Franța, pe de altă prin lărgirea rolului sectorului privat în toate fazele explorării și exploatării Cosmosului. E suficient de flexibil cadrul juridic pentru a răspunde ritmului inovației aerospațiale?

Charles Stotler:  Flexibil în unele privințe, inflexibil în altele. Nu există la ora actuală reguli care să guverneze activitățile de pe Luna. De telecomunicații se ocupă Comisia Federală de resort; lansările cad sub jurisdicția Administrației Federale a Aviației. Cînd vrei să trimiți ceva spre luna însă, nu există reglementare. În consecință, fiecare activitate propusă este analizată separat, și se aprobă dacă  este limitată în timp și nu contravine vreunei obligații legale asumate de Statele Unite. Un exemplu în acest sens este misiunea de transport propusă de compania Moon Express, aprobată, dacă-mi amintesc bine, în 2016.

Rep.:  Și după 2016? Este climatul politic actual propice progresului legislativ spațial?

Charles Stotler:  Administrația e bună în chestiuni de spațiu,  actualul climat politic este favorabil atît pentru NASA cît și pentru sectorul privat. Tensiuni, de natură jurisdicțională,  sunt  în Camera Reprezentanților: cine are controlul și autoritatea de a monitoriza activități spațiale specifice. Unii deputați sunt favorabili unui rol mai important pentru ministerul Comerțului, prin crearea acolo a  unui Birou  Spațial, propunere care a întîmpinat însă dificultăți. Alții doresc responsabilități sporite pentru ministerul Transporturilor sau Administrația Federală a Aviației, în dauna Comerțului. Legislativul dezbate deci direcția de urmat, direcție ce va trebui să întrunească adeziunea ambelor Camere ale Parlamentului federal.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

 

 

Ascultă AICI interviul cu Charles Stotler, profesor de jurisprudența aerospațială la Universitatea Statului Mississippi