Eurocronica: Trecutul care învrăjbește Balcanii

macedonia_ue.jpg

Steagul UE și cel al Macedoniei pe o clădire din Skopje
Image source: 
RFI/Laurent Geslin

Dacă toate vor merge bine, Macedonia de Nord ar trebui să deschidă în săptămânile următoare negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Dar s-ar putea ca nu toate să meargă bine. 

Pentru că vecina Bulgaria amenință că va bloca aderarea Macedoniei de Nord. Așa că, în fața micii republici ex-iugoslave, cu numai 2 milioane de locuitori, se ridică o altă provocare, după ce de-abia a închis lunga și complicata dispută cu Grecia privind denumirea țării.

Cu Grecia, ne amintim, problema era de natură istorică -  Atena a considerat întotdeauna Macedonia ca fiind parte integrantă a Greciei, deci nu putea fi de acord ca un alt stat să poarte acest nume. În plus, grecii au fost mereu deranjați de cultul autorităților macedonene pentru Alexandru cel Mare, considerat, oficial, la Skopje, drept un fel de fondator al națiunii. Cine a fost la Skopje n-a putut rata uriașa statuie ecvestră a marelui cuceritor al antichității. Sau o la fel de impunătoare statuie a lui Hercule.

Dar Alexandru cel Mare aparține moștenirii istorice elene, se spune la Atena.  

Până la urmă, disputa s-a aplanat, odată cu acceptarea – nu fără proteste în cele două țări – a denumirii de Macedonia de Nord. Și așa, spre nemulțumirea Rusiei, care a întreținut protestele și de o parte și de cealaltă, Macedonia de Nord a putut  fi invitată să adere la NATO.

Dar care este problema cu Bulgaria? Disputa este – ați ghicit! – tot de natură istorică.

Bulgarii socotesc limba macedoneană un dialect al limbii bulgare, iar pe etnicii macedoneni ca fiind bulgari. Aceștia constituie cam două treimi din populația țării, un sfert fiind etnici albanezi.

Din punctul de vedere al naționaliștilor bulgari, macedonienii își arogă în mod abuziv istoria bulgară. De exemplu, călugării Kiril și Metodiu, părinții alfabetului chirilic: născuți în Salonic, în Secolul al IX-lea, ei au lucrat la Ohrid, pe atunci capitală a primului Țarat Bulgar. Dar Ohrid se află în Macedonia de Nord de azi. Așa că, pentru unii sunt bulgari, pentru alții, macedoneni.

Macedonenii se văd o naţiune distinctă, care a trăit propriile experiențe sub Imperiul Otoman și fosta Iugoslavie, cu multe influențe grecești, albaneze sau sârbești. În timp ce la Sofia se vorbește despre un singur popor, două țări și o istorie comună.

O întreagă pleiadă de poeți, scriitori și eroi revoluționari din ultimii 150 de ani este revendicată de unii și ceilalți.

Există și o comisie istorică comună, menită să armonizeze punctele de vedere diferite, care merg  din istoria veche până în cea modernă și contemporană.

Și iată cum aderarea Macedoniei de Nord la Uniunea Europeană  este pusă în pericol nu de complicate negocieri legate de economie, finanțe sau comerț. Problemele se află în trecut.

Este, bineînțeles o poveste tipic balcanică, în care disputele trecutului se transmit din generație în generație; uneori pot părea uitate, dar ajung să fie scoase din nou la lumină când ne așteptăm mai puțin, ca într-un roman al lui Ismail Kadare. Un albanez...

Mare dreptate avea sir Winston Churchill când spunea că Balcanii produc mai multă istorie decât pot să consume.

Și este într-adevăr o iluzie să crezi că vreuna dintre părți va reuși să-i impună punctul de vedere, ținând cont de istoria atât de complicată a regiunii, în care imperiile au venit și au căzut, în care s-au produs migrații și înlocuiri de populații, în care etniile și religiile s-au amestecat și influențat reciproc.

Nimeni nu va putea fi vreodată câștigător al vreunei dispute istorice în Balcani.

Există însă mereu perdanți. Iar în această poveste, sunt chiar cele două milioane de macedoneni, care își au, totuși, dreptul la un viitor european.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica