Libertatea de expresie, o perdea de fum

p.e-moskowitz.jpg

P. E. Moskowitz, jurnalist, activist implicat în multiple cauze sociale, autorul volumului LIBERTATEA DE EXPRESIE, REALITATE ȘI IDEAL/The Case Against Free Speech/

P. E. Moskowitz, jurnalist prezent în New York Times, The New Yorker, Wired și alte periodice importante, activist implicat în multiple cauze sociale, a publicat în luna august a acestui an, la editura Hachette,  volumul intitulat LIBERTATEA DE EXPRESIE, REALITATE ȘI IDEAL/The Case Against Free Speech/ și avînd subtitlul Primul Amendament, Fascism și Viitorul Dizidenței.

"Libertate de exprimare" este un concept  golit de sens, în opinia lui Moskowitz,  realitățile economice, sociale, tehnologice ale epocii impunind necesitatea unei re-evaluări. Această în plan general. În cazul specific al Americii, eroziunea libertății de expresie survine pe un fond de inegalitate, discriminare, xenofobie, radicalizare ideologică.

P.E. Moskowitz:  Adevărul este că 'libertatea cuvîntului' e un concept ce există în teorie, nu și în practică.   Libertatea de a vorbi  și, la fel de important, de a fi auzit, depind de factori  prea bine cunoscuți: nivel economic, clasa, rasă, gen. Teza pe care o argumentez este că libertatea de exprimare nu există cu adevărat decît pentru cei mai bogați dintre americani.

Rep.:  Ori ea este, vă citez  "imposibilă într-o societate în care domnește inechitatea".

P.E. Moskowitz:  Să luăm cazul milionarului sau miliardarului mediu, care-și poate permite să influențeze alegeri. Dacă sunteți de acord cu mine că votul stă la temelia libertății de expresie, atunci gîndiți-va la implicațiile faptului că o persoană poate cumpără politicieni sau politici anume, lux care nu este la îndemînă majorității. Asupra celor aflăți în josul piramidei sociale apasă multiple restricții în privința  a ce pot spune sau face. Citez în carte cazuri de persoane care s-au ales cu ani de închisoare pentru că au greșit circumscripția de vot, sau au votat, în necunoștință de cauza, avînd cazier, ceea ce e interzis. Sunt exemple de restricționare a dreptului la vot, care este o formă de exprimare.

Rep.:  Aceste realități va conduc la următoarea formulare: libertatea de expresie este doar o "perdea de fum".

P.E. Moskowitz:  Suntem atașați, că americani, de termeni precum 'libertate de expresie', libertate în general, democrație, pentru că ne îngăduie să mascăm problemele reale ale societății. Cînd spunem că toți avem,   în mod egal, drept de exprimare,  uităm că milioane de americani, mai mulți decît în oricare altă țară dezvoltată,  se află în închisori,  fără drept de expresie. Libertatea de expresie rămîne un obiectiv de atins, dar în condițiile actuale e mai degrabă o perdea de fum, un mod de a ascunde faptul că trăim  într-o țară profund inegalitara.

Rep.:  Inegalitatea și perdelele de fum sunt prezente în America de la începuturi, elemente fondatoare, ar spune cinicii.

P.E. Moskowitz:  La începuturile acestei țări,  cînd primul amendament la Constituție a fost redactat și adoptat, sclavia era legală și doar albii cu proprietate puteau vota;  doar 6% din populația țării avea drept de vot.  Discriminarea  a continuat pînă-n zilele noastre, inclusiv în privința libertății de expresie. După protestul de pe rezervația indiana Standing Rock împotriva unei conducte petroliere ce urmă să treacă pe pămînturi tribale, sute de persoane au fost arestate, zeci condamnate la pedepse cu închisoarea, într-un caz pe care-l detaliez în carte, de cinci ani.   În contrast cu marșul neo-nazist de la Charlottesville, urmat de pedepse mult mai blînde și în timpul căruia implicarea poliției a fost mai redusă.

Rep.:  Cum se explică acest dublu standard? Argumentați în carte că evenimente precum Standing Rock, Charlottesville, Skokie acum mai bine de 40 de ani, reprezintă momente-cheie, puncte de inflexiune revelatoare pentru adevărată stare a democrației americane. Revelatoare în ce sens, ce dezvăluie aceste evenimente?

P.E. Moskowitz:  Dezvăluie cît de dispusă este aceată țară să dea supramatistilor albi o platforma să facă și să spună ce poftesc, sub pretextul libertății de exprimare. Am fost la Charlottesville, era să fiu lovit și eu de mașînă condusă de James Alex Fields care a ucis-o pe Heather Heyer. Să reamintim ce a fost legal pînă-n acel moment: că Nazișți să se adune cu zvastici și scandind "evreii nu ne vor înlocui",  să posteze mesaje și meme  dînd de veste că vin să facă prăpăd,   să defileze cu arme semi-automate și în uniformă militară. Toate fără că poliția să intervină. E în continuitatea unei tradiții americane de protejare, mai mult decît pe altele,  a discursului suprematist alb.  Un bilanț personal, neoficial, arată că aproape toate hotărîrile  Curții Supreme relaxind restricții asupra libertății de expresie au fost date în favoarea Naziștilor și suprematistilor albi, majoritatea verdictelor îngrădînd  expresia liberă au fost pronunțate n dauna stingistilor și altor categorii de protestatari progresiști.

Rep.:  Aceasta  este constanța istorică, la care adăugați, în prima parte a cărții, un element relativ recent, capturarea și răstălmăcirea "libertății de expresie" de către dreapta conservatoare, care utilizează conceptul pentru a promova interesele unei anume elite.

P.E. Moskowitz:  Începând din anii 1970, când Nixon și apoi Reagan au redus impozitarea celor mai bogați americani cu aproximativ 50%,  miliardarii au avut la dispoziție bani ce nu mai mergeau către trezoreria statului să facă ce vor cu ei. Ce au făcut este să creeze centre proprii de expertiză, școli și universități, edituri și reviste pentru a crea condițiile unei revoluții conservatoare. Doi dintre aceșți miliardari, frații Koch, finanțează la ora actuală 313 instituții de învățămînt pe tot cuprinsul Americii.  Au înțeles din prima clipă că politici conservatoare precum dereglementarea industriilor, anti-unionismul, fiscalitatea favorabilă celor înstăriți nu vor fi acceptate de nimeni, și atunci le-au formulat  că "libertăți",  de expresie și de piață. Ajungem la începutul anilor 1990, cînd izbucnește din senin un "acces" de corectitudine politică în universități,  unde conservatorii pretind că sunt  cenzurați de stingisti,  noii fasciști. A fost de fapt  o abil orchestrată campanie conservatoare. Este evident că aceleași tactici, aceeași retorică,  sunt utilizate astăzi la Charlottesville, în universități, unde opinentii de extremă dreapta folosesc formule gen "libertatea cuvîntului" pentru a promova o agenda nocivă,  de degrevare fiscală, dereglementare, suprematism alb, și altele de același soi. Cînd sunt confruntați se plîng că dacă-i ataci le suprimi dreptul de a  se  exprimă.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

 

Ascultă aici interviul cu jurnalistul P. E. Moskowitz