Suedia dorește o Europă care să îi semene mai mult

coada.jpg

Image source: 
RFI/Constantin Dragan

Alegerile europene de ieri au arătat în Suedia pe de o parte cum au evoluat în patru ani preferințele celor care votează, iar pe de alta au demonstrat că nici dreapta și nici stânga nu se mai pot declara câștigătoare. 

21 de europarlamentari a ales ieri Suedia. Iar jumătate din candidații de pe liste au fost noi. Multe partide au decis să mizeze pe figuri care până acum nu au mai apărut în astfel de conjuncturi.

Întrebările cele mai mari care s-au pus au fost “Vor ieși liberalii suedezi din Parlamentul european?” și “Dacă se știe că social - democrații rămân pe locul 1, cine va ocupa locul doi? Moderații… un partid de dreapta cu idei ponderate, sau Democrații suedezi care sunt asociați cu extrema dreapta și care cresc neîncetat de mai bine de 8 ani?”

Răspunsul, cel puțin după după numărarea parțială a voturilor anunțată la ora 23:00 a fost că, în ciuda unei creșteri spectaculoase de mai bine de 30%, extrema dreapta a rămas pe locul 3.

Este destul de greu de găsit un trend în ceea ce privește rezultatele de ieri. Asta pentru s-au văzut creșteri  și scăderi în ambele părți ale peisajului politic. Stânga a crescut foarte puțin prin Partidul de stânga (fostul partid comunist), iar dreapta a câștigat mai multe locuri în Parlamentul european, mulțumită creșterii Moderaților, Creștin democraților și Democraților suedezi.

Însă, în același timp, Social - democrații au scăzut cu aproape 1%, iar cele mai mari căderi  au fost înregistrate de Partidul de Mediu, o formațiune de stânga care a pierdut două scaune în Parlamentul european și de Liberali care, plasați la dreapta, au pierdut un loc și se află doar la 0,1% distanță de pragul electoral de 4%.

Pe de altă parte, Partidul de centru a avut rezultate remarcabile, cu o creștere de aproximativ 30%.

Singura formațiune care a fost până acum în Parlamentul european și care nu va mai continua acolo este Inițiativa feministă.

Dacă ne uităm la ideile anunțate de partidele participante înainte de vot, putem spune că par a fi avut câștig de cauza cele referitoare la lupta împotriva criminalității transfrontaliere și întărirea controalelor la frontiere, la o politică europeană comună în privința imigrației, la o Suedie care să aibă un cuvânt mai greu de spus în Europa, dar să fie lăsată să hotărască singură în privința politicii interne fiscale și sociale, ori la libera circulație a serviciilor și mărfurilor.

Mai puțin importante ori urgente li s-au părut alegătorilor intenții precum relaxarea regulilor pentru companiile mici și mijlocii, crearea unui FBI european, educarea tuturor funcționarilor europeni în ceea ce privește egalitatea și discriminarea, ori menținerea unei taxe pe zboruri, care să compenseze poluarea cauzată de avioanele comerciale.

De remarcat este, deși cele două extreme ale peisajului politic, Partidul de stânga și Democrații suedezi pomeniseră în trecut despre un posibil Swexit, niciunul dintre ele un a menținut acest punct în programul anunțat în campania electorală.

În Suedia, sistemul de vot este diferit față de cel din România. Se pot vota și liste, dar alegătorii au șansa de a-și exprima și preferința directă pentru unul sau altul din candidații de pe listele partidelor.

Pentru a evita situații în care un cetățean nu va fi putut să își exprime opțiunea, alegătorii din străinătate au putut vota prin poștă încă de pe 11 aprilie, iar  cei din Suedia au putut și-au putut și ei exprima opțiunea deja cu câteva săptămâni înainte de ziua oficială alegerilor. Pentru a face asta, ei au trebui să folosească buletinele de vot pe care toată lumea le-a primit în cutia de scrisori. Ele au putut fi depuse la secțiile speciale de votare anticipată amplasate în fiecare oraș.

Consecința a fost că 1 400 000 de suedezi si-au exprimat deja votul înainte de 26 mai. Un număr deosebit de important dacă ne gândim că întreaga populație a țării este de aproximativ 10 000 000. Este sigur că nimeni nu a putut să se declare nemulțumit din cauză ca nu ar fi avut șansa de a vota.

Buletinele de vot sunt astăzi depuse la consiliile județene care au o săptămâna la dispoziție pentru a anunța rezultatele finale.

“Am ajuns într-o situație în care e greu de crezut că mai poți să trăiești în România. De-aia venim de la 200 km și să stăm și în ploaie și la atâta coadă.“

În sfârșit, câteva cuvinte despre cum s-au derulat alegerile europarlamentare românești în Suedia.

Pentru prima dată au fost organizate secții de votare în patru orașe diferite, un lucru remarcabil dacă ne gândim că la prezidențialele de acum câțiva ani era o singură secție. Au fost cozi mari, foarte mulți alegători au stat în ploaie 3 - 4 ore, însă, cel puțin la Ambasada de la Stockholm, am văzut 4 cabine de vot, două calculatoare care înregistrau alegătorii, acces liber la toalete și chiar și ceai, cafea și fursecuri oferite celor care veneau sa voteze. Alegătorii care aveau copii mici au fost lăsați în permanență să treacă în față de către cei care stăteau la rând și preluați imediat de comisie. 

Sigur că se putea mult mai bine și ca putea fi organizate mai multe secții în oraș dacă se făceau estimări corecte, însă timpii de așteptare și nemulțumirile ar fi dispărut cu siguranță peste tot în Europa dacă România ar fi permis votul prin corespondență, ori votul anticipat. Hotărâri care se iau însă nu la Stockholm, Londra, ori Paris, ci la București.

 

Ascultă AICI corespondența din Suedia