2018, an atipic pentru Suedia

suedia.jpg

Retrospectiva 2017. Evenimentele care au tulburat liniștea în Suedia
Image source: 
pixabay.com

A fost un an complet atipic pentru Suedia. Dacă în țara scandinavă totul e planificat de obicei cu mult timp înainte, neprevăzutul e doar un accident rarisim, iar 1 + 1 fac întotdeauna 2, 2018 a reușit să demonstreze contrariul.

Primul mare subiect care a ocupat în mod neașteptat agenda s-a scris în jurul Academiei suedeze, o instituție de mare tradiție care, în doar câteva săptămâni, a ajuns la performanța de a fi puternic ironizată în mass-media și de a se trezi cu interdicția de a nominaliza un laureat Nobel pentru literatură în acest an. Campania #metoo a jucat un rol important în declanșarea acestui scandalul, care a avut de altfel și un puternic parfum francez.

Totul a început să mocnească încă de la sfârșitul lui 2017, însă artificiile au explodat în aprilie 2018 când Sara Danius, un reputat eseist și profesor de literatură, prima femeie care a ocupat vreodată poziția de secretar general al instituției, și-a anunțat demisia… adăugând că ea nu o dorea, dar aceasta e fost cerută de membrii academiei.

S-a întâmplat după ce Jean - Claude Arnault, soțul poetesei Katarina Frostersson, și ea membră a Academiei, fusese acuzat de către 18 persoane de sex feminin de acțiuni indecente și hărțuire sexuală. El conducea pe atunci împreună cu soția sa clubul privat “The Forum” care a beneficiat în multe rânduri de subvenții din partea Academiei. Acțiunile cu conotație sexuală se pare că au avut loc atât acolo, cât și în alte proprietăți pe care Academia suedeză le deține în Stockholm și Paris. Iar o parte din acuzatori sunt fiice ale membrilor academiei.

Legătura dintre el și demisia secretarului general al Academiei este aceea că, deși fusese sfătuită de o firma de avocatură ce descoperise iregularități financiare în relațiile instituției cu clubul The Forum să facă un raport la poliție,  Sara Danius a decis atunci să nu ia nicio măsură.

Iar asta nu a fost tot. Membrii Academiei suedeze sunt aleși pe viață, iar în cazul în care ei renunță la fotoliu, acesta este ținut vacant până ei mor. În urma scandalului, din cele 18 fotolii, 7 au rămas goale, iar asta a adus numărul votanților la 11, cu un membru mai puțîn față de cvorumul de minim 12 care poate alege noi membri în cazul unul loc rămas vacant. Cel care a promis atunci să rezolve situația a fost  regele Suediei, Carl - Gustav al XVI care deține titlul de președinte de instituției și care a anunțat că își va folosi prerogativele pentru a schimba o parte din reguli, creând posibilitatea că membrii demisionari să fie înlocuiți.

Cât despre Jean - Claude Arnault, el a fost condamnat pe 1 octombrie la doi ani de închisoare și 115 000 de coroane suedeze pentru agresiuni sexuale. Decizia a fost atacată de avocații apărării, iar pe 3 decembrie o altă instanță a mărit pedeapsa la 2 ani și jumătate, după ce a mai adăugat încă un caz de agresiune sexuală la lista celor pentru care inculpatul fusese deja condamnat.

De altfel, același Jean-Claude Arnault este acuzat și că, din 1996, ar fi lăsat să răsufle de 7 ori informații despre câstigătorii premiului Nobel pentru literatură, care este decis exact de Academia suedeză.

Într-un cu totul alt registru stă celălalt mare subiect al anului în Suedia, alegerile. Ținute pe 9 septembrie, ele totuși nu aduseseră surprize majore. Extrema dreapta crescuse mult, dar mai puțin decât se aștepta, cele mai mari partide scăzuseră la capitolul popularitate, iar voturile fuseseră primite de niște formațiuni ceva mai mici, care astfel își consolidaseră pozițiile în Parlament și la nivel local.

Blocul de stânga și cel de dreapta (fără extrema dreapta) au primit la alegeri aproximativ același număr de mandate în Parlament.

Însă acest echilibru a făcut că, mai bine de trei luni mai târziu, Suedia încă să nu aibă un guvern și un prim - ministru.

Sigur că au fost nenumărate negocieri, sigur că s-au vehiculat nume… însă în zadar. Pentru funcția de prim-ministru pe cele mai bune poziții s-au aflat social - democratul Ștefan Löfven care ocupă această poziție de câțiva ani, și liberalul Ulf Kristersson. Însă ambii au fost respinși de parlamentarii care trebuie să voteze în număr de cel puțin 175 din totalul de 349 pentru candidatul propus. Acest lucru nu s-a întâmplat pe de o parte pentru că ambele tabere au convingeri puternice în ceea ce privește candidatul propriu, iar pe de altă pentru că însăși componența lor s-a schimbat de la alegeri încoace. Dacă în momentul scrutinului Partidul de centru apărea că fiind în tabăra de dreapta, ulterior el s-a apropiat mai mult de blocul de stânga, pentru a simpatiza din nou ulterior cu dreapta. Toate astea pentru că se pare că ideile formațiunii sunt suficient de diferite de cele ale ambelor tabere.

Interesant este însă că legea suedeză prevede că, dacă Parlamentul a votat de patru ori și nu a reușit să aleagă un prim - ministru, trebuie declanșate alegerile anticipate. Ele ar costa cam 40 de milioane de euro, iar posibilitatea ajungerii la ele apare din ce în ce mai des în analizele acestui sfârșit de an.

Ascultă AICI corespondența din Suedia