SUA: Cum se apără de acuzațiile de agresiune sexuală judecătorul nominalizat pentru Curtea Supremă

brett_kavanaugh.jpg

Judecătorul Brett Kavanaugh în fața senatorilor de la Washington, la 27 septembrie 2018.
Image source: 
Win McNamee/Pool via REUTERS

Momente dramatice ieri în Comitetul Juridic al Senatului de la Washington, unde un judecător nominalizat pentru Curtea Supremă, Brett Kavanaugh, s-a apărat împotriva unei acuzații de agresiune sexuală pe care ar fi comis-o în 1982, când avea 17 ani. Audierile consecutive ale acuzatoarei și acuzatului, care au durat în total 8 ore și 45 de minute, au scos în relief, mai pregnant ca niciodată, faptul că America traversează o perioadă de profundă criză instituțională și politică.



 

Șeful Comitetului, Chuck Grassley, a deschis audierile, eveniment istoric urmărit cu răsuflarea tăiată de zeci de milioane de americani.

Brett Kavanaugh a fost plasat pe lista scurtă a nominalizabililor în noiembrie 2017 și desemnat de președintele Trump la începutul lunii iulie. O veche cunoștință a sa, Christine Blasey Ford, profesor de psihologie la Universitatea Palo Alto, cu o normă de cercetare în psihologie clinică la facultatea de medicină a universității Stanford, ambele  în California, s-a decis să dezvăluie că în vara anului 1982, în timpul unei agape în grup restrâns într-o casă din zona Chevy Chase/Bethesda, statul Maryland, ar fi fost împinsă într-un dormitor de la etaj de doi băieți, și agresată sexual de unul dintre ei, Brett Kavanaugh, aflat într-o stare avansată de ebrietate.

“Sunt înspăimântată, și nu sunt aici nu pentru că am vrut, ci din simțul datoriei civice de a vă spune ce s-a întâmplat când eu și Brett Kavanaugh eram în liceu”.

Ea într-a zecea la un liceu de fete, el într-a unsprezecea la un liceu catolic reputat, ambele în Bethesda.

Multe detalii s-au pierdut în ceața timpului, dar impactul emoțional a rămas, mai evident ca niciodată. D-na Blasey Ford a ținut multă vreme ascunsă fapta, cum o fac, arată statisticile americane, 60% dintre victime. S-a confesat mai întâi în mai 2012 psihoterapeutului ei, apoi soțului și unui număr limitat de prieteni. Când a devenit evident că Brett Kavanaugh e favorit la nominalizare, s-a decis să raporteze fapta deputatei locale și, în paralel, cotidianului Washington Post, care avea să facă publice acuzațiile abia la 16 septembrie. La sfârșitul lunii iulie, informația a fost adusă, pe cale epistolară, la cunoștința senatoarei Democrate de California, Dianne Feinstein, lidera minorității din Comitet, care nu a alertat majoritatea decât aproape o lună și jumătate mai târziu, când audierile de validare erau încheiate. E o întârziere pe care Republicanii au folosit-o pentru a susține că acuzațiile profesoarei Blasey Ford, și altor două femei care au apărut în ultimele zece zile cu acuzații încă mai grave la adresa nominalizatului, fac parte dintr-o campanie partizană de compromitere și blocare a unei candidaturi care ar înclina balanța Curții Supreme într-o direcție conservatoare.

“A trebuit să retrăiesc această traumă în fața lumii. Viața mi-a fost răscolită, la televiziuni, pe Twitter și aici în Senat, de către persoane care nu mă cunosc și cu care n-am vorbit niciodată. Mi s-a imputat că sunt mânată de considerente partizane. Cei care spun asta nu mă cunosc. Nu-s pionul nimănui, sunt o persoană independentă. Motivația mea a fost de-a fi de folos, de a oferi elemente noi pentru deliberările comitetului. Nu-i responsabilitatea mea să hotărăsc dacă d-nul Kavanaugh merită să fie judecător la Curtea Supremă; datoria mea este de a vă spune adevărul”.

Există însă și un alt adevăr, al celui care a slujit statul vreme de 26 de ani în posturi de mare responsabilitate și vizibilitate: membru zelos al colectivului Procurorului Indepedent Ken Starr, care l-a anchetat pe președintele Clinton în 1998, înalt funcționar al Casei Albe în Administrația Bush Jr. (2001 - 2006) și, în ultimul deceniu și mai bine, judecător la Tribunalul de Apel din Washington. A fost supus la șase verificări ale Poliției Federale, și a trecut cu bine prin două proceduri senatoriale de confirmare. Un parcurs în aparență fără pată.

“Neg categoric și fără echivoc acuzațiile doamnei Ford. N-am avut nici un contact sexual sau fizic cu d-na Ford,  și n-am participat la nici o petrecere de felul celei descrise de ea. N-am agresat sexual pe nimeni, niciodată. Nici pe doamna Ford, nici pe altcineva”.

Christine Blasey Ford a trecut cu brio un test poligrafic și a cerut o anchetă a Poliției Federale, pe care majoritatea din Comitet, și președintele Trump, au refuzat cu încăpățânare s-o autorizeze. Adevărul a fost sacrificat calcului politic, evidenței inevitabile a alegerilor din noiembrie, în care Republicanii își pot pierde majoritate parlamentară.

“Mi-au distrus familia,  și reputația câștigată de-a lungul a zeci de ani de muncă înverșunată și serviciu public la cele mai înalte nivele ale statului american. Ultimele două săptămâni n-au fost altceva decât un calculat și orchestrat linșaj politic, alimentat de mânia acumulată la adresa președintelui Trump și alegerilor din 2016, de angoasa pe nedrept stârnită în legătură cu filozofia mea legală, de răzbunare în numele Clintonilor, și de milioane de dolari cheltuiți, contra mea, de grupuri de stânga”.

Kavanaugh și-a smuls astfel masca, schimbat în ton și atitudine față de ultima sa înfățișare senatorială, strident în disprețul afișat față de  Democrații din Comitet, cărora a refuzat să le ofere răspunsuri clare. Președintele Trump, care manifesta alaltăieri simptome de îndoială, a revenit după audieri, pe Twitter, la linia dură, linie urmată până-n pânzele albe de trupe senatoriale disciplinate în frunte cu sud-carolinianul Lindsey Graham.

“Am asistat la cea mai mare escrocherie a vieții mele politice. E un iad. E greu să-mi imaginez prin ce au trecut judecatorul Kavanaugh și familia sa. Sper că americanii nu se vor lăsa înșelați, vor înțelege că-i vorba de o șarlatanerie. Democrații au știut, dar au ascuns faptele, fără să se sinchisească de domna Ford, o victimă ca și Brett Kavanaugh. Vreți proceduri echitabile? Ați greșit orașul, și epoca”.
  
Preț de câteva zile, America a trăit cu speranța, poate naivă, că adevărul poate fi stabilit și că este mai presus de calculul partizan. După spectacolul de ieri, această speranță a fost spulberată.