O nouă cheie de lectură a realității socio-politice americane

maclean.jpg

Nancy MacLean este autoarea cărții DEMOCRAȚIE ÎN LANȚURI cu subtitlul "Planul Ascuns al Dreptei Radicale de a Transforma America".

Nancy MacLean, profesor de istorie și politici publice la Universitatea Duke, este autoarea a cinci cărți pe teme importante și controversate de istorie americană. Ultima dintre ele, publicată anul trecut la editura Penguin/Random House, poartă titlul DEMOCRAȚIE ÎN LANȚURI și subtitlul percutant "Planul Ascuns al Dreptei Radicale de a Transforma America".  Disecând acest plan și plasându-l în contextul ultimelor aproape cinci decenii de politică americană, Nancy MacLean ne oferă o iluminantă cheie de lectură a contradicțiilor prezentului și fenomenului Trump.

Dar cum s-a născut acest plan și care ar fi componentele sale?

Cel mai important izvor teoretic al acestui plan este doctrina economică  ultra-liberală (e una dintre etichetele ce i s-au aplicat) ilustrată de gânditori europeni precum Ludwig von Mises și Friedrich von Hayek, iar în America, printre alții, de Milton Friedman (inspiratorul reformelor fiscale ale epocii Reagan) și James McGill Buchanan. 

Nancy MacLean descrie planul ca pe o tentativă de a oblitera progresul social și politic american al ultimei sute de ani - în formula trumpiană care ambalează această viziune pentru un electorat anume, de a restabili "măreția" Americii. E o "măreție" pentru marile interese, un "paradis al patronilor" (cum îi zicea Irenee DuPont), în care statul e redus la funcțiile sale de forță, în care interesul public e aservit celui priva - majoritatea nemaiputând "exploata" elitele, fiscal sau prin reglementare, -  în care "plasa socială" e găurită sau tăiată complet, în care accesul la urne e restricționat iar reprezentarea democratică este zăgăzuită, în ultimă instanță prin mijloace constituționale, pentru a "separa permanent, definitiv" capitalismul de democrație. Este, rezuma Nancy MacLean, "cea mai gravă și mai puțin înțeleasă amenințare la adresa democrației". Pentru a ne ajuta să înțelegem deplin natura și dimensiunile amenințării, pentru a ilumina modul în care, lucrând implacabil și pe ascuns vreme de decenii, a ajuns un grup restrâns de donatori să "ocupe" Legislativul washingtonian cu trupe disciplinate de politicieni Republicani care-și desăvârșesc lucrarea în vreme ce Trump ne distrage atenția cu transgresiuni zilnice, Nancy MacLean ne propune să începem la mijlocul anilor 1950, la Universitatea Virginia, cu un economist, James McGill Buchanan, a cărui întâlnire, în anii 1970, cu miliardarul Charles Koch, avea să schimbe destinul socio-politic al Americii.

 
Nancy MacLean: Născut în Tennessee, Buchanan a fost primul american din sud laureat - în 1986 - al premiului Nobel pentru economie. A elaborat o doctrină  cunoscută sub denumirea de "opțiune publică" sau "școală virginiană de economie politică".  Ideile lui Buchanan se înscriu în tradiția ultra-liberală, fundamentalistă, a primatului pieței, cu accent asupra intervenției statului în economie. Demersul său are ca țintă subminarea încrederii în capacitatea statului de a servi binele comun.  Curentul de gândire ilustrat de James Buchanan recunoaște doar trei funcții ale statului: să apere națiunea, să garanteze domnia legii, și să asigure ordinea publică. Pe scurt, armată, tribunale, poliție. Dincolo de aceste sfere, statul n-are a se amesteca, orice acțiune a sa fiind ilegitimă. De asemenea, Buchanan a sfătuit dreapta politică să se concentreze nu asupra guvernanților ci regulilor guvernării. Cu alte cuvinte,  ideea sa a fost că nu conteaza CINE - nici măcar CE PARTID - e la putere,  decisive sunt regulile constituționale ale jocului, care garantează rezultate similare indiferent cine are controlul.  Atractivă pentru mulți din dreapta eșichierului politic, această teorie a fost îmbrățișată de către dreapta conservatoare americană, în special de aripa libertariană a acesteia patronată și stipendiată cu mare generozitate de Charles Koch, magnatul combustibililor fosili, care a ajuns să dirijeze astăzi politica americană. Cartea mea trasează evoluția ideilor lui Buchanan, idei care s-au conturat în replică la mișcarea pentru drepturile civile și la reformele sociale rooseveltiene, și dezvăluie mecanismul  grație căruia aceste idei au fost preluate de către Charles Koch în tentativa sa reușită de a transforma radical societatea americană. Charles Koch a diseminat și amplificat  teoriile lui Buchanan, le-a "armat"  prin crearea unei vaste infrastructuri organizaționale finanțate de el și de comilitonii săi. Este vorba despre sute de organizații, în SUA și în străinătate.

Reporter: Vom reveni în detaliu asupra acestei infrastructuri în partea a doua a interviului. Buchanan ar fi rămas, fără banii și talentul organizatoric al lui Charles Koch și acoliților săi ideologici, un simplu universitar ale cărui idei radicale ar fi adunat praf în arhive și cărți necitite. Viziunea sa idiosincratică, în care orice mișcare socială este un atentat la adresa "libertății individuale", în care taxele și impozitele sunt "o formă legalizată de gangsterism", în care binele comun e doar o "perdea de fum" pentru "exploatarea creatorilor de bunăstare" de către clasele "parazite", are însă două fațete asupra cărora aș vrea să ne oprim acum: rasismul voalat  în formulări academice, și caracterul profund anti-european, care a trecut de la James Buchanan la mai bine de două generații de politicieni americani și, în forme caricatural-exacerbate, la actualul ocupant al Casei Albe.

Nancy MacLean: Am aflat de Buchanan studiind răspunsul statului Virginia la decizia istorică a Curții Supreme care a pus capăt segregării rasiale în școli,  Brown-contra-Inspectoratul Școlar din Topeka, statul Kansas.  Centrul pentru Economie Politică și Economie socială de la Universitatea Virginia, condus atunci, la mijlocul anilor 1950,  de Buchanan, a susținut cauza celor mai extremi dintre segregaționiștii din acel stat,  cei care au promovat ideea subsidiilor și înlesnirilor fiscale statale pentru părinții albi care, potrivnici integrării rasiale,  doreau să-și mute copiii în școli private segregate. Am fost uluită să constat că Buchanan, autoproclamat  apărător al libertății, a luat, în numele libertății,  partea unui stat segregaționist, Virginia, care s-a aflat în fruntea opoziției la punerea în aplicare a sentinței Curții Supreme. Cu cât am aprofundat mai mult această chestiune cu atât mai clar a devenit că este un aspect crucial pe care nimeni nu-l scosese la lumină. Într-un alt moment al carierei sale, în 1990, Buchanan a asistat regimul dictatorial Pinochet din Chile în procesul de redactare a unei Constituții care  continuă să îngrădească libertatea de manevră a majorității.  Răspund acum la a doua parte a întrebării dvs.,  pentru că mi se pare un aspect esențial, pe care mass-media americană îl ignoră total, prezentând ostilitatea lui Donald Trump față de NATO și acordul de la Paris privind climatul,  sau relația tensionată pe care o întreține cu partenerii europeni, ca pe niște fenomene izolate,  personale. În realitate, Trump promovează tipul de politică asociat dreptei libertariene interbelice, tradiție din care Charles Koch provine și pe care o susține. Un alt element ignorat de jurnaliștii americani este că rețeaua Koch se opune cu înverșunare modelului social-democratic european, cu salarii minime și dreptul angajaților la acțiune colectivă, cu asigurări sociale, și o societate civilă implicată în dosare de interes comun precum climatul. Sunt hotărâți să elimine acest model, acest mod de funcționare al statului. Un alt subiect pe care jurnaliștii ar trebui să-l abordeze, dar n-o fac, este măsura în care rețeaua Koch, prin organizațiile sale afiliate din SUA, Europa și alte părți ale lumii, stârnesc populismul de dreapta în ascensiune astăzi,  tocmai pentru a submina modelul socio-economic european, a elimina statul social, a bloca acțiunea în ce privește de pildă dereglarea climatică. E un subiect de o enormă importanță, care cred că nu este tratat deloc.  În schimb, ne ocupăm obsesiv de Trump,  fără context, fără a dezvălui cum a ajuns  în funcție, cine, ce forțe l-au sprijinit și-l mențin la putere.  Dacă jurnaliștii ar începe să pună întrebările potrivite,  am avea informații uluitoare care să ne ajute să schimbăm direcția până nu-i prea târziu.

Ascultă AICI prima parte a interviului cu Nancy MacLean
160

Facebook comments