De ce se luptă evreii și palestinienii și cum se poate face pace între ei - Exclusivitate RFI Romania

community-page-header-762x300.jpg

Prima scoala internationala de lideri pacifisti din Israel
Image source: 
http://www.allmep.org

John Lyndon este directorul executiv pentru Europa al Alianței  pentru Pace în Orientul Mijlociu, organizație care reunește peste o sută de asociații și inițiative pacifiste din Israel și Palestina.  Zeci de mii de oameni de ambele părți sunt implicați în proiecte comune, pentru a construi pacea, precum școli mixte, ateliere de programare IT sau comerț cu ulei de măsline. Din păcate, în ultimii ani extremiștii israelieni și palestinieni, minoritari, dar foarte tenace, au avut mai mult succes în fața opiniilor publice decât moderații, majoritari, care doresc ca în regiune să fie două state, Israel și Palestina și pace între ele. Organizațiile pacifiste și-au regândit însă strategia.

John Lyndon: Oamenii datează începuturile conflictului în momente diferite, unii spun că durează de mii de ani, dar eu nu sunt unul dintre aceștia. E un conflict relativ modern. Acum 100 de ani a existat o creștere a imigrației evreilor din Europa în ceea ce se numea atunci Palestina sub mandat palestinian. Vorbim de evrei care fugeau de persecuția din Europa. Au existat pogroame și o atitudine antisesmitistă care au culminat în Holocaust. Evreii își doreau un spațiu sigur în care să trăiască, iar Pământul Sfânt și, în porincipal, orașul Jerusalem erau realități în istoria evreilor și locuri după care aceștia tânjeau de mulți ani. Dar în regiune exista o populație indigenă destul de mare formată din arabi. Pe măsură ce creștea numărul imigranților evrei,  creșteau și tensiunile de ambele părți.

Când comunitatea israeliană a început să construiască un stat și a declarat statul Israel în 1948, a început războiul. Pentru mine acesta este debutul conflictului. Cred că este vorba despre teritoriu  și expresia națională și nu un despre un conflict religios de mii de ani. Este important să ne amintim că a există o comunitate de evrei care a trăit în Orientul Mijlociu mii de ani și că aceasta a coexistat cu vecinii săi arabi în relații mai pacifiste decât s-a întâmplat în Europa, unde am fost ținta antisemitismului timp de sute de ani. Din nefericire,  în Orientul Mijlociu, situația s-a schimbat și regiunea a devenit mult mai ostila. Este o săptămână foarte interesantă să avem acestă conversație pentru că are loc aniversarea a 70 de ani de la crearea statului Israel, care, din perspectivă palestiniană s-a petrecut încălcând propriile sale drepturi naționale.

Exista, așadar, această dispută între mișcarea naționalistă palestiniană și mișcarea naționalistă israeliană, sionismul, asupra unui teritoriu foarte mic, pământul dintre Marea Mediterană și râul Iornan. Ambele popoare sunt foarte mândre, vor să aibă statele lor naționale care să le reflecte cultura și simbolurile religioase.  Singurul mod în care se poate rezolva acest conflict este ca ambele popoare să locuiască într-un singur stat și să facă compromisuri cumva vis-avis de aceste simboluri naționale foarte importante, sau să împartă țara, întreaga regiune dintre Marea Mediterană  și Iordan în două state. Aceasta este cunoscută drept soluția celor două state care ar permite  existența unui stat majoritar israelian, numit Israel și a unui stat majoritar musulman și creștin numit Palestina. Conflictele de-a lungul anilor sunt rezultatul eșecului ajungerii la o înțelegere privind existența unui stat sau a două state. Comunitatea interenațională și majoritatea israelienilor și a palestinienilor  s-au declarat în ultimii 20-30 de ani în favoarea soluției celor două state. Mulți consideră că numai în acest fel pot exista și se pot exprima cele două mișcări naționale, independent una de cealaltă, dar coexistând în pace. Din nefericire, ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani, a fost un regres pentru ajungerea la un compromis în crearea celor două stat,  cu un sentiment că negocierile au eșuat.

Rep: Dar de ce? Ce s-a întâmplat? Pare o soluție rezonabilă, fiecare țară cu teritoriul ei și cultura ei...

John Lyndon: Așa este și aceasta este soluția acceptată de dreptul internațional, de comunitatea internațională și de Liga Arabă, dar, din păcate, în ultimii 10-15 ani, extremiștii din ambele țări care sunt o minoritate, dar o minoritate destul de mare, au avut mai mult succes decât moderații și au putut cauza acest regres în soluția celor două state. Am avut negocieri între premierul israelian, Ehud Barak și președintele Autorității Palestiniene, Yasser Arafat,  dar acestea au eșuat. A avut loc a doua Intifadă care a reprezentat cea mai violentă perioadă din ultimii 70 de ani între israelieni și palestinieni. Din păcate, aceasta a distrus multe inițiative de pace atât în Israel, cât și în Palestina și au dat putere acestor extremiști de care vorbeam. De atunci tot ne chinuim să reconstruim încrederea și sentimentul de parteneriat care sunt necesare ca oamenii să facă aceste mari compromisuri.

Rep: La ce compromisuri trebuie să ajungă?

John Lyndon: Sunt mai multe aspecte asupra cărora trebuie să se ajungă la un acord. Cel de care vorbim cel mai des este teritoiriul, unde va fi granița. Consensul internațional este că granița ar trebui stabilită aproape de frontiera din 1967, acolo unde ea a fost trasată după războiul de șase zile. Dar după acest război s-au construit multe așezări evreiești și aproape 500.000 de evrei s-au mutat în Cisiordania ocupată, ceea ce face trasarea frontierei și mai dificilă. Așadar acesta este un subiect de dispută. Altul este orașul Ierusalim, reclamate de ambele părți, care trebuie împărțit în soluția celor două state, așa încât palestinienii care sunt majoritari în estul orașului și-ar stabili capitala acolo, iar israelienii ar avea capitala în vestul orașului. Problema se poate rezolva, dar este un subiect care suscită multă emoție. Am văzut violențe săptămâna aceasta care au izbucnit în urma mutării amabasadei americane la Ierusalim, care a suscitat nemulțumirea palestinienilor.

O altă problemă dificilă ține de refugiați. În 1948 au fugit sau au fost expulzați din teritoriul care astăzi constituie statul Israel și au trăit ca refugiați în Orientul Mijlociu sau în Cisiordania de atunci. Și aici trebuie găsită o soluție, așa încât refugiații să fie recunoscuți. Ultima problemă asupra căreia se poartă negocieri este securitatea. Pentru că vorbim de un teritoriu atât de mic, iar Israelul e înconjurat de state care ori au fost în război cu el ori sunt încă în care de război cu el, există temerea că înființarea unui stat palestinian ar deveni o problemă de securitate pentru Israel. Așadar trebuie găsită o soluție care să însemne că, după ce statul palestinian e creat, securitatea israelului este întărită, nu slăbită.

Oameni foarte deștepți, din regiune di din alte țări, au lucrat la soluții care pot fi atinse în aceste probleme. Cu voință politică cred că se poate ajunge la aceste soluții. Provocarea este că astăzi, în 2018, de ambele părți avem lideri care, aș spune, nu doresc să ajungă la soluția celor două state. În plus, în Palestina, există o divizare între Hamas care controlează fâșia Gaza și este recunoscută internațional ca organizație teroristă și PLO care controlează Cisiornadia. Așadar suntem blocați în acest status qvo, extremiștii devint tot mai puternici, iar relansarea unui proces diplomatic nu pare a fi posibilă în curând. Din păcate, nici comunitatea internațională nu și-a asumat răzpunderile care îi reveneau. Era o tradiție din anii 90 ca americanii să sponsorizeze procesul de pace prin care ambele părți au fost aduse la masa tratativelor. Din păcate, Administrația Americană nu se mai bucură de încredere în ambele părți și ia din ce în ce mai mult partea Israelului, mai ales de când cu mutarea ambasadei la Ierusalim. Palestinienii boicotează Administrația Trump. Nici Uniunea Europeană și alte țări importante din lume nu și-au asumat existența acestui conflict și nu au încercat să negocieze pacea în regiune. Așa că, din păcate, nici una din acele variabile de care vă vorbeam nu se aliniază, iar noi încercăm să vedem ce soluții ne rămân. Iar cea mai importantă este să întărim puterea pacifiștilor din zonă, să ne asigurăm că oamenii care vor să trăiască împreună, să construiască o cultură a păcii au resursele să transforme societatea, să-i împingă înapoi pe extremiști să să demonstreze că arabii și evreii pot avea încredere unii în alții și pot construi un viitor comun. Alianța pentru Pace în Orientul Mijlociu reunește 100 de organizații și inițiative pacifiste, în ultimii patru ani numărul membrilor noștri a crescut exponențial și suntem cea mai mare alianță a organizațiilor pacifiste din Israel și Palestina.

Rep: Ce fac aceți? Tot ceea ce vedem la știri este violență între israelieni și palestinieni, de accea v-am și sunat, vedem prea puțin viața de zi cu zi a oamenilor și eforturile lor de a face pace.

John Lyndon: Aceasta este problema. Ați pus degetul pe rană... există stereotipuri în știri, dacă e sânge înseamnă că se vinde. Presa acordă atenție actorilor celor mai violenți și asta le dă putere, dar eu cunosc  atât în Israel cât și în Palestina, oameni extraordinari, în special tineri care lucrează împreună la diverse proiecte precum programare informatică. Au workshopuri comune în care învață cum să constuiască programe împreună și să dezvolte afaceri, există școli în care copii israelieni și palestinieni merg împreună la cursuri. Acești copii se împrietenesc, au încredere unii în alții și au o bază educațională foarte foarte diferită decât alți copii israelieni și palestinieni. Avem și inițiative economice comune precum exportul de ulei de măsline. Oameni de afaceri israelieni lucrează cu fermieri palestinieni pentru a se asigura că uleiul de măsline din Palestina ajunge pe piața din Israel. Și acest tip de inițiative construiesc încredere, prietenie și parteneriate de afaceri care se pot perpetua. Există sute de inițiative care includ zeci de mii de oameni. Dar dacă vrem să avem un impact asupra milioanelor de oameni din Israel și Palestina, aceste eforturi trebuie mărite considerabil. Trebuie să cheltuim mult mai mulți bani și să petrecem mult mai mult timp în aceste proiecte. Pe plan internațional trebuie să ne uităm cu atenție la acestă regiune și să observăm negativitatea actuală, apoi să ne întrebăm: ce ar reprezenta succes din punct de vedere social? Cum vrem ca evreii și arabii să interfereze unii cu alții și să începem să construim această realitate. Noi, moderații, nu am reușit să facem acest lucru până acum. În Israel și Palestina, extremiștii au fost foarte performanți și au schițat un viitor pentru 10-20 de ani, au fost dedicați, au muncit zi de zi să-și ducă planurile la bun sfârșit. Noi, moderații am gândit pe termen scurt, noi am încercat să implementăm soluția celor două state și nu am reușit. Trebuie să reînclinăm balanța.

Rep: Am citit pe site-ul dumneavostră că aveți școli în care educați pacifiști. Ce sunt aceste școli?

John Lyndon: Acesta este un proiect al unuia dintre membrii noștri. Există 20 de școli care educă viitoarea generație de pacifiști. Un alt proiect pe care îl avem noi este să îi reunium pe absolvenții programelor de pacificare din ultimii 20 de ani care acum au diverse cariere și să găsim o soluție pentru a construi o masă crităcă de oameni, palestinieni și israelieni care să lucreze împreună, care să aibă încredere unii în alții. Aceștia pot ajuta la schimbarea percepțiilor în ambele părți și pot educa viitoarea generație de pacifiști. Din ce în ce mai puțini israelieni și palestinieni se întâlnesc unii cu alții, lucrează împreună. Trebuie să schimbăm acest trend. Unul dintre cele mai îngrijorătoare lucruri de ambele părți este că tinerii au vederi mai radicale decât părinții lor. Acesta nu este ceva obișnuit în alte țări, dar este rezultatul celei de-a doua intifade, a violențelor de atunci și a lipsei de contact dintre arabi și palestinieni. Vrem ca tinerii să poată comunica între ei și să-și explice unul altuia experiența de zi cu zi, palestinienii să povestească despre viața sub ocupație. Palestinienii au, de asemenea, nevoie să înțeleagă sentimentul de insecuritate care există în Israel, istoria plină de persecuții a evreilor. Cred că dacă ambele populații ar înțelege fricile și anxietățile celeilalte, precum și legitimitatea mișcărilor lor naționale, vor fi mai aproape de a ajunge la o înțelegere care să pună capăt conflictului.

 

 

 

Interviu John Lyndon
725

Facebook comments