Ar trebui, totuși, să existe ceva care diferențiază partidele între ele – altminteri chiar n-ar avea nici un sens să părăsim o dată la patru ani tihna căminului ca să mergem să dăm cu ștampila.

Le diferențiază, fără doar și poate, persoanele din prim-plan. Numai că, chiar și în intervalul scurt al unui exercițiu electoral, liderii de ieri cad peste noapte în hăul anonimatului sau devin, nu o dată, opozanți ai celor cu care nu demult se afișau braț la braț. Dacă nici ideologiile și nici liderii nu dau nota distinctivă, atunci ce?

Citiți continuarea articolului semnat de Liviu Papadima în Dilema Veche aici