Lipsa voinței politice, nu Constituția, stă în calea unei reglementări mai stricte a regimului armelor de foc în SUA

amanda.jpg

Amanda Hollis-Brusky predă cursuri de politologie americană, teorie și jurisprudență constituțională, la Universitatea Pomona din California
Image source: 
youtube.com

Amanda Hollis-Brusky predă cursuri de politologie americană, teorie și jurisprudență constituțională, la Universitatea Pomona din Claremont, statul California. Prima ei carte, IDEI CU CONSECINȚE: Societatea Federalistă și Contra-Revoluția Conservatoare, publicată în 2015 la editura Universității Oxford, a fost răsplătită cu Premiul Pritchett acordat de Asociația Americană de Științe Politice.

Această "contra-revoluție" din titlul cărții invitatei noastre și-a pus amprenta și asupra evoluției cadrului legal în privința posesiei și comercializării armelor de foc. A început în anii 1980, în epoca Reagan, această "contra-revoluție", care a acționat pe multiple fronturi, legal, ideologic, cultural, politic. Studenții conservatori,  care se considerau marginalizați în facultățile de drept de elită tradițional "liberale", au constituit Societatea Federalistă; donatori generoși au stipendiat catedre, centre de expertiză, și politicieni care, un deceniu mai târziu, sub stindard Republican, au început să impună stilul și substanța care domină astăzi în arena politică.

Amanda Hollis-Brusky: În centrul programului  Societății Federaliste stă ideea că statul trebuie să  salvgardeze  libertatea. Există tensiuni înlăuntrul grupului între conservatorii sociali și cei morali, între cei care consideră că statul are a dicta o anumită conduită  cetățenilor și cei de părere că statul trebuie să se țină la distanță. Nu e singurul subiect de dispută. În ce privește armele însă, dreptul de a le deține și purta, diferențele sunt mai puține. S-a conturat consensul că al II-lea Amendament la Constituție consfințește dreptul INDIVIDUAL de port-armă, și că unele restricții sunt acceptabile, dar nu și prohibiția sau interzicerea totală.

Reporter: Acest consens este limitat, îmbrățișat mai mult la dreapta decât la stânga eșichierului politic, și relativ recent în jurisprudența federală.

Amanda Hollis-Brusky: Timp de 150 de ani, Curtea Supremă a interpretat al II-lea Amendament în sensul că dreptul de port-armă este limitat, așa cum specifică prima parte a frazei, la cadrul unei "miliții bine organizate necesare pentru siguranța unui stat liber". Mai simplu spus, în sensul că nu poți lua toate armele de la toți, dar poți lua unele arme de la toți, sau toate armele de la unii. A venit însă în 2008 decizia revoluționară în cazul Districtul Columbia-contra-Heller, decizie scrisă, în numele majorității, de judecătorul Scalia (membru al Societății Federaliste) și în care se argumentează că formula "miliție bine organizată" nu este una limitativă în ce privește dreptul de posesie și port care, așa cum ar indica partea a doua a frazei, este unul individual. În sprijinul interpretării sale Antonin Scalia aduce texte constituționale statale care, în formulări similare, proteguiesc un drept personal, nu colectiv. Scalia mobilizează ceea ce numesc în carte un "capital intelectual" pentru a justifica o lectură a textului constituțional în aparent conflict cu sensul său literal. E o fascinantă demonstrație de iscusință interpretativă.

Reporter: De atunci, din 2008, lucrurile au evoluat, pe măsură ce Republicanii s-au impus numeric în Legislativul federal, în sensul unei interpretări maximaliste a precedentului Heller. Pentru partizanii libertății absolute în materie de port-armă, nici o reglementare nu mai pare acceptabilă.

Amanda Hollis-Brusky: Decizia în cazul Heller lasă cale liberă reglementărilor, și foarte puține instanțe inferioare au anulat limitări rezonabile privind, de pildă, pistolul semi-automat AR-15, în actualitate pentru că a fost utilizat în crima de la Parkland și în alte atentate în masă întâmplate în ultimii ani. Precedentul Heller nu a împiedicat un număr de state să interzică AR-15-ul, și interdicțiile au fost validate la recurs.

Reporter: Cine normează, cine legiferează în această sferă, cine are autoritate de a face ordine?

Amanda Hollis-Brusky: Orice eventuală intervenție a guvernului federal trebuie să fie legată de comerțul interstatal. Armele fiind comercializate interstatal, autoritățile federale au dreptul de a  reglementa. Au făcut-o de altfel, în 1997 cred, cu legea Brady, care a introdus o interdicție, de mult expirată, asupra armelor de asalt. Statele au și ele puterea de a acționa, cu o latitudine mai mare.  Rezultatul este o peticeală de 50 de regimuri statale diferite, 50 de legislații diferite privind armele. Cele mai eficiente dispoziții trebuie introduse la nivel federal, unde nu lipsește decât voința politică.  Constituția, al 2-lea Amendament, nu constituie așadar un obstacol. Adevăratul obstacol în calea unor reglementări rezonabile este de natură politică: influența Asociației Americane a Armelor de Foc (NRA), un grup de presiune puternic, cu influență enormă, resurse substanțiale, și un mare succes în motivarea alegătorilor pe o temă unică. Membrilor organizației li se bagă-n cap că orice tentativă de restricționare este doar începutul alunecării pe panta tiraniei totale, a preluării puterii de către stat, care va intra cu forța în case și va confisca toate armele.

Reporter: Pe acest fundal a survenit în luna februarie atentatul în masă de la liceul Stoneman Douglas. A urmat o mobilizare fără precedent, culminând cu demonstrațiiile de la sfârșitul săptămânii trecute. V-ați alăturat, în solidaritate, cortegiului de la Los Angeles. Moment de răscruce? Speranță mai mare că acel "destul cu violența care ucide zilnic" scandat în dezgust și revoltă la Los Angeles și în sute de alte locuri, va trezi în sfârșit clasa politică din letargie, cinism și lipsa de moralitate?

Amanda Hollis-Brusky: Ce-mi dă speranță în privința acestei mișcări este că a fost organizată, mobilizată de către tineri care se deșteaptă și nu mai acceptă situația existentă, care cred că schimbarea este posibilă și că ei sunt generația care o va provoca. Această generație tânără poate schimba direcția în care merge țara schimbându-i pe cei aflați la putere, schimbând în numele cui aceștia guvernează. Numai dacă se înscriu la vot și votează, făcându-și auzit glasul nu doar pe străzi sau pe rețelele de socializare. Asta ar însemna, în era post-Trump, că totul devine posibil în plan politic, orice schimbare, în bine sau în rău. Eu sper că în bine.

 

Ce conține AMENDAMENTUL II LA CONSTITUȚIA AMERICANĂ:

"A well regulated militia being necessary to the security of a free state, the right of the people to keep and bear arms shall not be infringed".

"O miliție bine organizată fiind necesară pentru securitatea unui stat liber, dreptul poporului de a deține și de a purta arme de foc nu poate fi încălcat". [15 decembrie 1791]

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă interviul cu Amanda Hollis-Brusky