“Trump a reorientat opinia publică în privința Rusiei. Mai mulți americani, dispuși astăzi să-l simpatizeze pe Putin”

melvyn_leffler.jpg

Melvyn Leffler este profesor de istorie la Universitatea Statului Virginia și fost demnitar al Pentagonului în Administrația Carter.
Image source: 
site-ul Universității Virginia

Melvyn Leffler este profesor de istorie la Universitatea Statului Virginia și fost demnitar al Pentagonului în Administrația Carter. Istoric proeminent al Războiului Rece și relației americano-ruse,  el este autorul unor cărți precum SPECTRUL COMUNISMULUI: Statele Unite și Originile Războiului Rece și  PENTRU SUFLETUL OMENIRII: Statele Unite, Uniunea Sovietică și Războiul Rece, și co-editor al Istoriei Războiului Rece publicată în trei volume, în 2010, de universitatea Cambridge. Anul trecut profesorul Leffler, care a fost răsplatit cu premiile cele mai importante ale lumii istoriografice americane, a publicat, la editura universității Princeton, volumul ÎN APĂRAREA CAPITALISMULUI DEMOCRATIC - încercare de a plasa în context istoric prezentul politic și diplomatic de enormă confuzie și dizlocare.

Fără îndoială, și Melvyn Leffler este persoana cea mai indicată pentru a-l oferi. Vom auzi în acest interviu cuvântul "aberație" când vine vorba de inițiativele și orientările de politica internațională ale președintelui în exercițiu. "Ruptura" și "disonanța" ar fi termeni echivalenți: dur cu aliații europeni tradiționali dar respectuos peste măsură față de Putin - pe care evită să-l critice cu o consecvență necaracteristică și pentru mulți suspectă - Trump rescrie axiomele diplomației americane, îi imprimă un curs cu destinație necunoscută și consecințe imprevizibile.  E un moment încărcat de ironii. În 1989 și anii imediat următori America se declara câștigătoarea Războiului Rece și, cu o Rusie în genunchi, purcedea la refacerea lumii pre chipul și asemănarea sa. Puterea și autoritatea morală a Americii erau într-o ascensiune ce părea de nestăvilit.  Până la Trump, sau mai exact până la evoluțiile interne care ni l-au dăruit pe Trump.

Melvyn Leffler: Gorbaciov și ministrul său de externe Shevardnadze au primit în repetate rânduri asigurări, în cadrul discuțiilor despre rolul NATO-ului după reunificarea Germaniei,  că  reorganizarea Alianței Nord-Atlantice nu va include o extindere către Est .  Cât de explicite au fost aceste asigurări e un subiect de controversă în rândul istoricilor,  iar un acord formal în acest dosar nu există.  Fapt care a fost exploatat de Statele Unite, după destrămarea Uniunii Sovietice, pentru a oferi statelor est-europene o șansă de aderare.

Reporter: Hotărârea de exploatare a absenței unei înțelegeri formale pentru a extinde alianța militară occidentală i-a aparținut lui Bill Clinton. În ce condiții și în ce context?

Melvyn Leffler: În anii 1990 Administrația Clinton a făcut eforturi serioase pentru a făuri o relație funcțională cu Rusia lui Boris Elțîn, rămânând în același timp sensibilă la dorințele statelor est-europene.  S-a încercat de asemenea, prin diverse mecanisme instituționale, să i se ofere Moscovei un statut în NATO care să-i reducă anxietatea provocată de extinderea spre Est. Aceste tentative de includere a Rusiei au eșuat dintr-o multitudine de motive complexe,  inclusiv și în special instabilitatea internă rusească.

Reporter: O componentă,  un factor agravant al acestei instabilități a fost economia, supusă atunci unui tratament de șoc, privatizarea "sălbatică" prescrisă și în unele cazuri administrată direct de consilieri americani. Unul dintre ei, Jeffrey Sachs spunea, în esență, că America a provocat, deliberat sau nu, prin politica sa economică de atunci, "bolile" care o afectează astăzi, oligarhii ruși și Putin.

Melvyn Leffler: Consilierii americani au juat un rol, dar cred că nu avem o bază documentară pentru a spune că acest rol a fost unul determinant.  Rusia trebuie să poarte greul răspunderii pentru dezintegrarea economiei sale în ultima jumătate a anilor 1990.

Reporter: În anii 2000,  epoca Bush Jr. căreia i-ați consacrat o carte,  America și-a urmat, cu ezitări și poticneli ce-i drept, destinul de lider necontestat al lumii libere. E un rol pe care actualul președinte pare să-l refuze. În orice caz, îl redefinește.  Există un precedent pentru acest gen de abordare în epoca postbelică?

Melvyn Leffler: Donald Trump este o totală aberație în materie de inițiative prezidențiale de politică externă de la Franklin Roosevelt încoace. În linii mari, toți predecesorii săi au adoptat poziții internaționaliste, mondialiste, multilateraliste, toți au crezut că SUA au de jucat,  politic și ideologic,  un rol  conducător într-o lume complicată. Interesant este că, spre deosebire de majoritatea președinților americani de la 1945 încoace, Trump nu crede că interesele Americii sunt interconectate cu interesele prietenilor cu afinități și aliaților compatibili.

Reporter: Cum ați defini relația actuală cu Moscova și cum este ea afectata de problemele juridice ale președintelui?

Melvyn Leffler: Nu știm încă răspunsul la această întrebare. E posibil să avem, la finalul investigației Muller,  o mai bună înțelegere a legăturilor de afaceri ale Organizației Trump cu oligarhi ruși și poate cu persoane din anturajul lui Putin însuși. Un aspect al personalității președintelui Trump este atracția pentru lideri autoritari, forte, și credința că Statele Unite pot dezvolta relații constructive cu aceștia. Dacă are dreptate sau nu rămâne de văzut.

Reporter: Cum vor privi istoricii viitorului epoca Trump, și cum va redimensiona ea relația bilaterală ruso-americană și angajamentul internațional al Statelor Unite?

Melvyn Leffler: Cred că e neclar în ce măsură președinția Trump va lăsa o moștenire substanțială în sfera politicii externe, a schimbării atitudinilor. E clar însă că a re-orientat deja opinia publică în privința Rusiei și a lui Putin: un număr mult mai mare de americani sunt astăzi dispuși să-l simpatizeze pe Putin, iar programul suprematist al lui Trump este în rezonanță profundă cu o doctrină politică ivită mult înaintea Războiului Rece, cu orientări precum unilateralismul, protecționismul, restricționismul imigraționist, care datează din anii 1920-30. S-ar putea deci ca multilateralimsul, afinitatea pentru alianțe, liberalismul comercial care au caracterizat politica externă americană în timpul Războiului Rece să fie doar un moment tranzitoriu în politica externă americană.  Trebuie spus însă că vasta majoritate a elitelor, Republicane și Democrate deopotrivă, nu împărtășesc agenda programatică suprematistă a lui Donald Trump.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă AICI interviul cu Melvyn Leffler