Analist: “Ruşii îl aprobă pe Putin pentru că nu văd o alternativă” (Exclusivitate RFI)

david_satter.jpg

David Satter

David Satter este membru al Institutului de Consultanţă Hudson şi profesor la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore. El a fost, între 1976 şi 1982, corespondent la Moscova al prestigioasei publicaţii britanice Financial Times şiapoi reporter specializat pe spaţiul sovietic la cotidianul The Wall Street Journal.

David Satter este autorul a trei remarcabile cărţi de reportaj despre amurgul URSS-ului şi perioada tulbure a tranziţiei: Epoca Delirului (1996), Întuneric În Zori (2003) şi S-a Întîmplat Demult, De Fapt Deloc (2011). Anul trecut, David Satter a revenit în Rusia în calitate de consultant al postului de radio Europa Liberă/Libertatea şi, după un interval relativ scurt, a fost declarat indezirabil de către autorităţile ruseşti, primul astfel de caz din 1986 încoace şi primul jurnalist american astfel "onorat" în era post-sovietică.

D.S: Cred că am fost expulzat din cauza întregii mele cariere, nu pentru ce s-a întîmplat în timpul şederii mele la Moscova. Am ajuns acolo în septembrie 2013, şi am fost forţat să plec în decembrie, trei luni mai tîrziu. Prin urmare, motivul adevărat a fost atitudinea autorităţilor faţă de ce am făcut, de ce aş putea face în viitor. M-am străduit, am încercat în orice caz, să dezvălui adevarata faţă a Rusiei.

Rep: Chipul Rusiei. Care-i sunt trăsăturile?

D.S: Avem de-a face cu un regim criminalizat, extrem de corupt, în care o mînă de oameni au monopolizat jaful şi l-au folosit pentru a-şi consolida puterea şi a se îmbogăţi pe spinarea majorităţii. Asta s-a întîmplat pentru că tranziţia de la socialism la capitalism nu s-a desfăşurat în limita legii. Prioritatea absolută, după destrămarea Uniunii Sovietice, a fost crearea unei societăţi bazate pe proprietate privată, pe legea pieţei. Dacă te interesează numai transferul către particulari, atunci doar cei cu relaţii corupte, cu acces la arme de foc, cu experienţă gangsterească, vor putea să pună laba pe proprietăţi.

Rep: Nu ezitaţi, în volumele de non-ficţiune pe care le-aţi publicat, în tot ce-aţi scris, să utilizaţi termeni precum "jaf", sau "cleptocraţie" pentru a descrie mecanismul constituirii unei oligarhii, a unei elite criminale în centrul căreia îi plasaţi pe actualul lider de la Kremlin şi pe acoliţii săi.

D.S: Elita implică ideea de distincţie. Or, cei care au prosperat în Rusia post-comunistă pe baza relaţiilor oculte nu constituie o elită, ci produsul a ceea ce aş numi un intens proces de selecţie negativă. Cei mai lacomi, mai necinstiţi, mai egoişti, s-au ridicat la suprafaţă. Cei oneşti, cei care au încercat să se comporte onorabil, au fost de cele mai multe ori călcaţi în picioare.

Rep: Sancţiunile mi se par, în aceste condiţii, o soluţie înţeleaptă.

D.S: Cu cît mai aspre sancţiunile, cu atît mai multe motive va avea Putin să se gîndească bine înainte de a continua pe actuala linie agresivă. Măsurile punitive lovesc oligarhia acolo unde-o doare. E singura modalitate de a exercita presiune.

Rep: Aveţi, în privinţa rădăcinilor crizei ucrainiene, o explicaţie şocantă. Îngăduiţi-mi să citez dintr-un text pe care l-aţi semnat în martie anul acesta. "Ţelul ruşilor în Crimeea este dublu: să creeze haos în Ucraina, şi să protejeze propriul lor regim cleptocratic".

D.S: Regimul de la Kremlin şi cel existent în Ucraina pe vremea lui Ianukovici sunt de acelaşi tip. Un astfel de regim e foarte greu de răsturnat, pentru că elimină centrele alternative de putere şi activism politic. În aceste condiţii, doar o revoltă populară, de felul celei care l-a înlăturat pe Ceauşescu, are şanse de izbîndă. În Ucraina populaţia s-a auto-organizat, liderii s-au ivit spontan, strategia s-a elaborat la modul colectiv şi democratic. Nimic nu-i înspăimîntă mai mult pe liderii ruşi decît imaginea unui sistem fratern, dintr-o ţară slavă, pierzînd puterea în urma unei acţiuni cetăţeneşti. Din acest motiv, exemplul ucrainian trebuia discreditat.

Rep: Aş argumenta că pericolul contaminării este redus din cauza că Putin are, sau pare că are, priză la public.

D.S: Popularitatea lui Putin e mare, dar şi exagerată. Ce nu se ştie prea bine este că ruşii îl aprobă pe Putin într-o anumită măsura pentru că nu văd o alternativă. Maidan-ul a dovedit însă că opoziţia se poate organiza de jos în sus, ca alternativa nu trebuie să aştepte un lider, sau un ordin. Cei care o caută pot prelua iniţiativa cu de la sine putere.

Rep: Actualul Executiv american a înţeles să urmeze, cel puţin la începuturile sale, o politică de apropiere faţă de Rusia pe care o zugrăviţi. De ce? S-au înşelat? În ianurie 2014, îndată după expulzare, consideraţi că originea acestei re-orientări eşuate trebuie căutată în refuzul de a accepta că Rusia "nu este o democraţie normală", ci un regim oligarhic pus pe înavuţire. Washington-ul, susţineţi, a căzut pradă unei iluzii, cu urmările la care asistăm astăzi.

D.S: Această politică a fost miniată de mai mulţi factori. Pe de o parte, au fost consideraţiuni interne, în speţă voinţa democraţilor de a dovedi că-s mai deştepţi, că tot ce a făcut Bush a fost greşit. Pe de altă parte, sfătuitorii preşedintelui, pînă la un punct şi presupunînd că au habar, nu s-au arătat prea dispuşi să se opună liniei oficiale. Asta a devenit un fel de tradiţie în politica faţă de Rusia. Nu prea suntem bine pregătiţi. Rusia e o ţară complicată, care nu-i uşor de înteles, nu-i simplu de explicat fără efort. Cînd avansezi în carieră nu oferind explicaţii profunde, ci dimpotrivă, adaptîndu-te la superficialitatea americanilor şi a politicienilor care-i reprezintă, rezultatul nu poate fi decît exact politica pe care o avem.

David Satter intervievat de corespondentul RFI în SUA Radu Tudor