Franţa şi Germania: 25 de ani de dialog intens deşi nu întotdeauna pe aceeaşi lungime de undă

2013-02-14t171747z-6-cbre91d0luk00-rtroptp-2-germany-france.jpg

Franţa şi Germania: 25 de ani de dialog intens deşi nu întotdeauna pe aceeaşi lungime de undă

Franţa şi Germania, care au doctrine diferite în privinţa gestiunii economice în context european şi a ieşirii din criză, încearcă să-şi atenueze totuşi asperităţile. Ocazia este dată de aniversarea a 25 de ani de cînd există Consiliul economic şi financiar franco-german. Ministrul francez al economiei Pierre Moscovici s-a deplasat marţi 7 mai la Berlin pentru a celebra acest eveniment cu omologul său Wolfgang Schäuble.

Demnitarul francez s-a deplasat la Berlin cu o victorie în valiza sa diplomatică: documentul prin care Uniunea Europeană îi dă Parisului un răgaz suplimentar de doi ani pentru a-şi reduce deficitul bugetar sub bara de trei la sută. O enormă gură de oxigen pentru Franţa considerată de unii economişti drept, datorită imobilităţii sale,  "elevul rău al Europei". S-ar spune însă că "elevul rău", Franţa, şi "elevul bun", adică Germania, nu au încontro şi trebuie din nou să caute punţi convergente pentru a nu lăsa Europa să se scufunde şi mai mult în depresiune nervoasă şi în pesimism.

Pierre Moscovici, la întîlnirea sa cu omologul său german Wolfgang Schäuble, s-a ferit de orice fel de triumfalism după "mica victorie" doctrinară smulsă Bruxelles-ului de François Hollande. Pentru că este vorba de o astfel de victorie, Bruxelles-ul şi-a călcat pe inimă şi i-a permis Franţei să-şi eşaloneze pe o durată mai mare de timp eforturile de revenire la disciplina bugetară. Cotidianul Le Monde a analizat această decizie sub un titlu care merită reţinut: "Sfîrşitul Europei stupide". Atenţie, termenul stupid este de fapt un citat, şi a fost folosit de fostul preşedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, pentru a califica perioada cînd Bruxelles-ul veghea cu un ochi de contabil la aplicarea pactului de stabilitate în timp ce ţările vizate, prin piruete tot contabiliceşti, se sustrăgeau rigorilor respective.

Bruxelles-ul pare să fi abordat acum o altă strategie, mai apropiată de viziunea lui François Hollande şi a acelor care, spre insatisfacţia Germaniei, cer ieşirea din doctrina austerităţii rigide. Pierre Moscovici a ţinut să sublinieze însă, la Berlin, că acest răgaz suplimentar obţinut de Franţa va fi utilizat în sensul exigenţelor germane, altfel spus pentru lansarea unor veritabile reforme. "Redresarea conturilor şi reformele structurale sunt cele două feţe ale aceleeaşi medalii". Iată o frază reuşită de natură să reapropie poziţiile franco-germane, într-un moment cînd relaţiile dintre cele două ţări au fost perturnate de criticile vehemente formulate de stînga franceză la adresa Germaniei.

În spiritul discursurilor tradiţionale, Pierre Moscovici a reafirmat că înţelegerea franco-germană reprezintă motorul Europei şi a pledat pentru o mai mare integrare europeană.

Era şi momentul că Parisul şi Berlinul să-şi reia un dialog constructiv întrucît sodajele care iau pulsul construcţiei Europene furnizează concluzii alarmante. Trei europeni din patru consideră că în ţările lor criza se va agrava şi mai mult în viitor.