Rush Limbaugh, ideolog al vrajbei--interviu cu Ian Reifowitz

reifowitztwitter.jpg

Ian Reifowitz, profesor de studii istorice la Universitatea statului New York
Ian Reifowitz, profesor de studii istorice la Universitatea statului New York
Image source: 
Twitter

Ian Reifowitz este profesor de studii istorice la Universitatea statului New York. Specializat pe problematica identității în societăți multi-rasiale și multi-etnice ale ultimelor două secole,  el și-a lărgit în ultimul deceniu aria de cercetare către tensiunile identitare și sociale  care frămîntă societatea americană contemporană, de la Barack Obama--subiect al unei cărți publicate în 2012--la Donald Trump.  Unul dintre factorii agravanți ai acestor tensiuni, ai fragmentării societății americane, a fost o personalitate media,  Rush Limbaugh, căruia profesorul Reifowitz i-a consacrat, în 2019, volumul TRIBALIZAREA POLITICII.

Născut în 1951 într-o familie proeminentă din Cape Girardeau, statul Missouri, și decedat la 17 febrruarie, Rush Limbaugh fost o figura neobișnuită, bombastică, o voce care a dominat, decenii de-a rîndul, după-amiezile radiofonice americane. A impus un stil, un format de emisiune--melanj  de monolog și scurte, monocorde convorbiri cu ascultătorii--și mai ales o atitudine ideologică, inflexibil partizană, ancorată într-o concepție maniheistă asupra vieții și politicii.  A programat două generații să creadă într-un neo-liberalism al junglei, în care cei slabi, cei de altă culoare sau orientare sexuală, n-au dreptul la șanse sau milă.  Mesajul sau rezonant, invrăjbitor, purtat apoi și de alți practicanți a ceea ce se numește "radioul conservator", a fost introdus în arena politică de politicieni Republicani de dreapta, care sunt astăzi componenta dominantă a partidului. A fost, Limbaugh, un ideolog de partid, cel Republican.  A impus temele care au animat dezbaterea intra-partinică și a răspîndit aceste teme în rindurile unui public receptiv de ordinul zecilor de milioane. Ascultătorii săi fanatizati, legendarii "ditto heads," au fost  infanteriștii cauzei trumpiene de la bătăliile primului război electoral, cel din 2015-16, pînă la explozia sedițioasă de la 6 ianuarie 2021. "A fost un fenomen", scrie în Wall Street Journal comentatoarea de sensibilitate conservatoare Peggy Noonan.

Ian Reifowitz:  Rush Limbaugh a fost,  nu exagerez, cea mai importantă personalitate radiofonică americană a ultimelor patru decenii. A avut, de-a lungul întregii cariere,   cea mai mare audiență națională a  unui moderator radio--la apogeu 20 de milioane de ascultători săptămînal, spre sfîrșit  în medie peste 15 milioane. A fost un meseriaș foarte bun,  un povestitor fără egal care  știa să mențină atenția publicului. Din nefericire, a folosit aceste daruri în scopurile pe care le știm. A răspîndit sexismul, rasismul și alte forme de bigotism  pînă-n centrul ideologic al partidului Republican.  A fost cu adevărat un ideolog de partid.

Reporter:  Despre ce vorbea în stilul sau inimitabil, ce teme vehicula?

Ian Reifowitz:  Am analizat toate emisiunile sale din cei opt  ani ai Executivului Obama. Vorbea constant despre pericolul reprezentat de imigranți, în special de mexicani. A fost port-stindardul mișcării care a învins proiectul de reforma cuprinzătoare a sistemului de imigrație, supus dezbaterii parlamentare în 2013 și care se bucura de sprijin în rîndul unor Republicani moderați din Senat.  Vîntura noțiunea că America se schimbă, de la  ce-a fost, o țară dominată de creștini albi, la ceva foarte diferit, un loc în care negrii, hispano-americanii, și creștinii ce nu aparțin cultelor tradiționale vor ajunge la putere. Spunea toate acestea pe un ton foarte amenințător, care să provoace mînie. Modul în care Limbaugh vorbea despre imigrație a fost imitat și amplificat de, bineînțeles, Donald Trump, care în 2015, în discursul de lansare a candidaturii, i-a numit pe imigranții mexicani "violatori, ucigași și narcotraficanți". O altă snoavă traficată de Limbaugh, că Obama nu s-ar fi născut în America, a fost și ea preluată de Donald Trump, care știe că-i este dator lui Limbaugh, că fără el e posibil să nu fi ajuns președinte.

Reporter:  Știe într-adevăr, și a făcut un gest necaracteristic: și-a exprimat recunoștința, decernîndu-i anul trecut, în plin discurs privind starea națiunii, cea mai înalta distincție civilă, Medalia Prezidențială a Libertății. Iar Limbaugh și-a urmat discipolul și-n aventurile dramatice ale ultimului ciclu electoral.

Ian Reifowitz:  I-a fost loial lui Trump pînă la capăt. După insurecția de la 6 ianuarie exprimat sprijin pentru cei care au luat cu asalt Capitoliul  pentru a opri transferul pașnic al puterii, a rămas  în tabăra lui Trump și celor care, la comanda fostului președinte, s-au aliniat împotriva democrației.  A fost ultimul act  al vieții sale.

Reporter: FinaI inevitabil, într-un sens,  pe linia de continuitate a întregii sale evoluții radiofonice începute în 1988.  A fost, Rush Limbaugh,  la începutul anilor 1990, un factor de influență și în reorientarea ideologică spre dreapta a partidului Republican.  Corifeii acelei reorientări, în primul rînd Newt Gingrich--care avea să devină lider al majorității din Cameră --au adoptat și amplificat obsesiile tematice ale lui Limbaugh.

Ian Reifowitz:  A fost considerat atît de important în preluarea de către Republicani a majorității în Cameră și Senat, încît se spune că l-au numit membru de onoare al grupului lor parlamentar. În ce privește însă retorica și ideologia, în special în chestiuni culturale și rasiale, Limbaugh a rămas o figură aparte. Era mai extrem în vederi decît ei. Cînd ajungem însă la Trump, distanța între Limbaugh și candidat, apoi președinte, dispare. Oricît de extrem era Gingrich în materie de tactică și politici, el nu vorbea ca Limbaugh. Bush Jr., sprijinit și el de Limbaugh, cu siguranță n-avea același stil.  La fel McCain și Romney. Trump însă i-a fost ca un ecou. Asta este, cred, principala diferență între impactul pe care l-a avut în anii 1990 și impactul pe care-l are astăzi, în ceea ce, din păcate, rămîne epoca Trump, a unui populism rasist, de dreapta.

Reporter:  Rush Limbaugh a trecut la cele veșnice, Donald Trump nu mai este la Casa Albă.  Vor slabi acum forțele care au dus la tribalizarea societății și politicii americane, va reduce, această dublă absență, tensiunile din organismul social?

Ian Reifowitz:  Nimeni nu-l poate înlocui pe Limbaugh, dar alții ii vor călca pe urme.  Dacă e să putem da un răspuns pozitiv întrebării,  va fi necesar ca partidul Republican să respingă elemente precum Limbaugh, să repudieze abordarea politică Trump-Limbaugh, ceea ce se va întîmpla doar atunci, și numai atunci cînd pierd repetat și sunt îndepărtați de la butoane.   Ca să se întîmple, s-ar putea să fie necesară scindarea partidului. Pe latura optimistă, să nu uităm citi americani l-au votat pe Trump: în 2016, pierdea la 3 milioane,  în 2020 la 7 milioane diferență. (Numai că în Statele Unite avem un sistem politic în care al doilea clasat poate ieși învingător.) Dacă ne îndepărtăm și mai mult în trecut,  Barack Obama a fost ales de două ori. Speranță există deci, dar vor fi necesare înfrîngeri repetate pentru ca Trump și Limbaugh se rămînă doar o amintire.  Nu cred că negustorii de ură vor dispărea cu totul din societatea americană dar sper a nu vom mai avea niciodată un președinte care vorbește, care se comportă ca Trump. Ar fi un veritabil progres. 

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: https://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

 
Ian Reifowitz intervievat de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA