Beethoven are o viziune "de sus" a lumii - Ioana Voicu-Arnăuțoiu

beethoven_250.jpg

Ludwig van Beethoven
Ludwig van Beethoven s-a născut la Bonn în Germania, pe 17 decembrie 1770
Image source: 
https://musiccelebrations.com/

Compozitorul Ludwig van Beethoven, născut pe 17 decembrie 1770, a influențat fundamental nu doar muzica, ci și istoria. Violonista Ioana Voicu-Arnăuțoiu a acordat un interviu în exlcusivitate la RFI despre titanul de la a cărei naștere se împnesc 250 de ani.

Reporter: Care este compoziția dumneavoastră preferată a lui Beethoven?

Ioana Voicu Arnăuțoiu: E foarte greu să vă răspund, eu sunt foarte legată de Beethoven. Cred că prima lucrare ca fetiță care învăța vioara – cred că aveam 12 – 13 ani – a fost o lucrare de Beethoven. Era prima lucrare serioasă, o lucrare de școală, una dintre cele două romanțe pentru vioară și pian.

Pe urmă am ținut foarte mult să termin Conservatorul cu concertul de Beethoven, care mi s-a părut așa ca o împlinire. Deci sunt foarte legată de Beethoven, iubesc la fel de mult cvartetele, am cântat destule dintre ele, am și imprimat la radio cu mulți ani în urmă și mi-e foarte greu să aleg.

Beethoven este o lume de care am fost atrasă toată viața și tot timpul am fost fascinată și dornică să descopăr lucruri noi.

Rep: Din punctul de vedere al interpretării care sunt dificultățile pe care le pun compozițiile lui Beethoven?

IVA: Dificultățile sunt multiple. Uneori sunt dificultăți tehnice. Pe care trebuie să le depășești și trebuie să te gândești foarte serios cum faci lucrul acesta.

Violonista Ioana Voicu-Arnăuțoiu
Violonista Ioana Voicu-Arnăuțoiu este o pasionată interpretă a lui Beethoven
Image source: 
Ioana Voicu-Arnăuțoiu

De cele mai multe ori sunt însă dificultăți interpretative, pentru că lucrările lui sunt atât de profunde și atât de diverse și au atât de multe planuri la care trebuie să fii foarte atent și trebuie să-ți măsori atât de bine elementele pe care le alegi.

Asta ține foarte mult și de nivelul cultural al fiecăruia și de dorința de a investiga mai mult în ce epocă a trăit, ce a citit, care filosofi, cu ce idei filosofice a venit în contact, ce a dorit mai mult în fiecare perioadă de creație.

Deci lucrările sale sunt foarte complexe, dincolo de un text care uneori poate fi simplu, dar este extrem de înșelător. De fapt, e un act de investigare a ceea ce ne propune muzica lui.

Rep: Referindu-ne la opera lui Beethoven în ansamblu, ce a adus el nou în muzica clasică?

IVA: Este greu de spus în puține cuvinte. În primul rând el a continuat perioada Haydn-Mozart, dar a deschis și un drum foarte larg spre romantism. El a pornit de la clasicismul care îi era foarte aproape de prima perioadă de creație, dar sigur că romantismul a fost deschis de el și aici a avut o viziune foarte personală.

Personajul său romantic era un om puternic, el avea o viziune foarte “de sus” a lumii, îl pasionau marile năzuințe, marile idei filosofice, nu era un compozitor care s-a oprit la viața lui mică sau la micile lucruri cotidiene, el a avut întotdeauna această aspirație universală.

El a dat o însemnătate mare instrumentelor de orchestră – sunt instrumente care până la el, de exemplu timpanul sau contrabasul sau fagotul erau niște instrumente undeva în orchestră, iar el le-a dat o cu totul altă amploare.

Apoi scriitura lui pentru o orchestră mai amplă – este evident că el și-a dorit orchestre mai ample decât avusese în timpul vieții lui și a ascultat lucrările lui interpretate de orchestre mult mai mici.

Literatura de pian este fundamental dezvoltată de el, nu mai vorbim de literatura de cvartet, felul în care a abordat instrumentele în cvartet, sonoritățile cvartetului.

Rep: I-ați menționat pe Haydn și pe Mozart. Acesta din urmă era în culmea gloriei la Viena când în acel oraș a sosit și tânărul Beethoven. Vorbiți-mi puțin de comparația dintre aceste două genii al muzicii.

IVA: Sunt lucruri pe care le au în comun amândoi, au știut foarte bine să exprime sentimente foarte profunde, amândoi au pagini de un dramatism fără precedent până la ei.

Ludwig van Beethoven și Wolfgang Amadeus Mozart
Ludwig van Beethoven și Wolfgang Amadeus Mozart sunt considerați cei mai mari compozitori din istorie
Image source: 
Daily Telegraph

Ei se deosebesc însă fundamental din punctul de vedere al stilului. Mozart este altceva, iar stilul său este cumva mai pe înțelesul ascultătorului, oamenii sunt poate mai atrași de muzica lui Mozart, care pare mai facilă, deși nu este deloc așa, decât de aceea a lui Beethoven care e mult mai “serioasă”, poate fi mult mai severă, mai tumultoasă.

Rep: S-a spus despre Mozart că compunea mult mai ușor decât Beethoven.

IVA: Categoric compunea mai ușor decât Beethoven, n-aș spune că era mai facil, el avea un stil foarte legat de operă, pe când Beethoven nu era legat de operă în sensul în care e legat Mozart.

Mozart are un stil operatic, iar în concertele pentru vioară sau pian sau simfoniile sale el vede personaje peste tot, dezvoltările lui sunt ca niște personaje, ca un dialog între personaje.

Beethoven e cu totul altceva, dar în același timp și foarte greu să-i despart fundamental, pentru că amândoi sunt fabuloși, nu știu cum ar fi arătat muzica fără ei.

Rep: Beethoven era perceput ca un rebel, chiar ca un revoluționar, dacă ar fi să aplicăm criteriile de azi, am putea să spunem că era un om de stânga”?

IVA: A, nu, asta nu cred și în general mă feresc să judec lucruri care aparțin unei alte perioade cu criteriile pe care le avem noi astăzi.

Și Beethoven, ca și Mozart, a fost foarte legat de aristocrația Vienei, de oamenii care aveau bani dar care aveau și gust, oamenii care ocroteau artele și promovau artiștii, pentru că el a fost promovat foarte mult de aristocrația vieneză.

Din această cauză multe dintre lucrările lui sunt dedicate unor oameni pe care el i-a considerat prieteni într-un sens mai larg, nu era doar o relație în care primea niște comenzi de la oameni care doreau ca în saloanele lor să se cânte trio-uri sau cvartete.

El era un rebel în sensul că nu-o plăcea să participe la întâlniri mondene, el nu era un interlocutor de discuții facile, la serate, el nu făcea vizite de complezență, numai ca să întâlnească lume și să fie în mediu lor.

Dar el aprecia faptul că acești oameni foarte bogați investeau foarte mult în cultură.

Rep: Nu era determinată această atitudine a sa și de surzenia care l-a afectat de la o vârstă destul de tânără?

IVA: Da, se pare că primele simptome de surzenie au apărut la 28 de ani, ceea ce înseamnă că și-a petrecut jumătate din viață văzând cum își pierde auzul.

Carte de conversație a lui Beethoven surd
În ultima perioadă a vieții, Beethoven, complet surd, comunica numai în scris

Sigur că surzenia l-a izolat și mai mult, dar el în sine era un om foarte franc, așa cum am spus nu făcea gesturi de complezență, dar scrisorile lui și caietele cu care comunica din jur sunt impresionante pentru că-l descriu și pe el, cum era.

Dar surzenia a fost un lucru îngrozitor și nu știu dacă ne putem imagina ce înseamnă pentru un muzician și un compozitor să-și piardă auzul, să nu-și mai poată asculta lucrările.

El n-a încetat însă nicio clipă să compună, a trecut peste clipele de disperare și chiar peste momentele în care s-a gândit chiar să-și ia viața și ceea ce a compus în ultimii ani sunt lucruri absolut fabuloase.

Am auzit un interviu al unei violoniste dintr-un cvartet celebru care spunea că surzenia i-a dat lui Beethoven o altă perspectivă a sunetului, că își explică că așa cum sunt ultimele cvartete sunt niște esențe muzicale.

Această muzică este explicată în fel și chip, dar în general faptul că este o muzică a transcendentului, își explică acest lucru prin faptul că surzenia lui, care în ultimii ani era totală, i-a dat o altă perspectivă a muzicii și a sunetului, pe care noi nu ne-o putem imagina pentru că noi nu suntem în situația asta de izolare completă față de lumea din jur și având numai lumea interioară, a ideilor noastre și a sunetelor așa cum sunt în interiorul nostru.

Rep: Care este cea mai importantă moștenire pe care a lăsat-o Beethoven culturii universale?

IVA: Eu cred pur și simplu că este creația lui, care este o lume, un univers, așa cum ar fi de pildă în sistemul nostru solar o planetă. Probabil că el este în cultură așa cum este o planetă singulară așa cum este Pământul, dar plină de miracole, de minuni, cu oameni și cu viață. 

 
Ascultați interviul acordat de Ioana Voicu-Arnăuțoiu lui Petru CLEJ