Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Vulturul pleșuv, simbolul Statelor Unite, între imagine și realitate--interviu cu Jack Davis

daviswuft.jpg

Jack Davis, profesor de istorie ambientală la Universitatea statului Florida
Jack Davis, profesor de istorie ambientală la Universitatea statului Florida
Sursa imaginii: 
WUFT

Jack Davis este profesor de istorie ambientală la Universitatea statului Florida. Cartea sa apărută în 2017,  GOLFUL MEXIC: Nașterea unei Mări Americane, a fost onorată cu premiul Pulitzer. Un tom anterior, datat 2009, PROVIDENȚĂ ÎN MLAȘTINILE FLORIDIENE: Marjorie Stoneman Douglas și Secolul Ambiental American, a fost răsplătit cu un prestigios premiu statal. În VULTURUL PLEȘUV: Improbabila Călătorie a Păsării Americii--volum publicat în luna martie a acestui an de editura Liveright--profesorul Davis conturează, într-un fascinant excurs, paradoxurile unui destin aviar ce a marcat, în realitate și imagine, istoria Statelor Unite.

Deificat și detestat în egală măsură, vulturul pleșuv, specie nord-americană prin excelență, a rătăcit pe cerul secolelor fără rival, fără egal în majestate și forță, până când l-au dovedit oamenii, cu superstițiile lor, cu activitățile lor nocive. A trebuit plasat, până-n 2007, pe lista speciilor pândite de extincție, și deși cunoaște un spectaculos reviriment numeric supraviețuirea sa pe termen lung este departe de a fi asigurată. "Nici o vietate americană, cu siguranță nici o pasăre, n-a cunoscut extremele de reverență și reprobare sortite vulturului pleșuv", reamintește Jack Davis. În 1908, D.W. Griffith, regizorul emblematic al copilăriei cinematografului american, realiza un film cu masiv  impact emoțional, "Salvat din Cuib de Vultur", care dramatiza mitul durabil al păsării hoț de prunci. Cruntă-n realitate, împovărată de prejudecăți,  existența vulturului pleșuv a fost edenică  în imagistica americană, ajungând în locuri felurite și deseori improbabile, de la marele sigiliu național la blazoane de organizații private și cauciucuri auto.  Simbolul heraldic al Statelor Unite este astfel și simbolul contrastului atât de american între aparență și realitate.

Jack Davis:  Cine nu admiră, nu apreciază vulturul pleșuv? Cine nu-i cuprins de entuziasm și uimire urmărind zborul acesei creaturi carismatice?  La început nu știam prea mult despre el.  În cursul documentării și apoi scrierii cărții impresia mea a evoluat în multe privințe. Am dobândit un respect enorm pentru perseverența lui, pentru statornicia instinctelor sale familiale. Vulturii plesuvi se împerechează pe viață, rămân fideli cuibului și-și îngrijesc puii cu atâta devotament încât, când părăsesc cuibul, sunt deseori mai mari și mai grei decât părinții. În privința vieții de familie, sunt o pasăre-model.

Reporter:  Numiți vulturul pleșuv, inclusiv în titlul provizoriu al cărții, "pasăre-paradox". De ce?

Jack Davis:  Este imagine, vulturul pleșuv, simbol național venerat și popular, dar și specie periclitată de comportamentul uman. De asta îl numesc pasăre-paradox.  În secolul al XIX-lea și în cel următor, vulturii plesuvi au fost omorâți fără nici o remușcare și fără ca presa vremii să condamne uciderea unei vietăți care era imaginea, simbolul național iubit de americani.

Reporter:  Imaginea era una, realitatea, pentru mulți americani, alta. Cu o reputație amestecată, parte fantezie parte adevăr, specia a fost de două ori pe cale să dispară. Din ce cauze?

Jack Davis:  Statele Unite au plasat vulturul pleșuv pe marele sigiliu și stema țării, dar pentru mulți americani el era pasăre de pradă, tratată ca atare: vultur observat, vultur împușcat. Era acuzat că fură tot soiul de animale de fermă--vaci, oi, porci--era învinuit, fără vreun motiv real, că răpește prunci. La începutul secolului XX era pe cale de dispariție în cele 48 de state continentale. A doua amenințare cu extincția a constituit-o DDT-ul, comercializat începând din 1945. Populația de vulturi pleșuvi a scăzut dramatic, în 1963 fiind recenzate mai puțin de 500 de exemplare. În ambele cazuri însă, americanii și aleșii lor în Legislativul federal s-au dovedit a fi la înălțime. S-au luat măsuri care să-l salveze: mai întâi în 1940  o lege de protecție a speciei, apoi interzicerea DDT-ului și în final o campanie de reintroducere în natură inițiată de Agenția Federală a Pisciculturii și Animalelor Sălbatice.

Reporter:  Garantează aceste măsuri de protecție și stimulare a creșterii numerice viitorul speciei?

Jack Davis:  Pericole rămân. Pe măsură ce crește populația estimată astăzi la peste 300.000 de exemplare, probabil mai aproape de 500.000, crește și numărul de coliziuni cu avioane sau eoliene. O altă amenințare este plumbul din cartușe de vânătoare. Ironic este că vânătorii amatori cred că fac ceva bun, că reciclează ecologic când despoaie prada în natură și lasă în urmă mormane de resturi. Uită că resturile pot conține alice, și că o singură alice din plumb de mărimea unui bob de orez poate să ucidă un vultur pleșuv.

Reporter:  Să revenim la imaginea vulturului pleșuv. Când a apărut pe marele sigiliu, ce alte opțiuni s-au discutat, cine a luat decizia finală?

Jack Davis:  A apărut pe marele sigiliu al Statelor Unite în 1782, după șase ani de căutare a unui design pe care Parlamentul să-l aprobe. Charles Thompson, secretarul Congresului Continental deci omul al cărui opinie avea cea mai mare greutate, a urmărit 3 comitete, 14 delegați, deliberând fără succes asupra unui model care să aibă o estetică distinct americană. Benjamin Franklin l-a propus pe Moise; John Adams l-a vrut pe Hercule. Au fost și alte propuneri interesante, printre care un cavaler cu platoșă de aur--specie inexistentă în coloniile americane.  Charles Thompson a tranșat, alegând o pasăre larg răspândită și specifică exclusiv Americii de Nord,  ideală ca reprezentare a Statelor Unite, care în acea perioadă aveau dificultăți în a-și afirma identitatea proprie, a se emancipa de influențe europene, în special franțuzești și englezești.

Reporter:  De ce nu este vulturul pleșuv pasărea națională?

Jack Davis: E o întrebare bună. Statele Unite n-au desemnat o pasăre națională, deși au un mamifer național, bizonul, și un arbore național, stejarul. Cred că s-a pornit de la premiza: apare pe stemă și marele sigiliu, e destul. Pe de altă parte, piramida este și ea pe sigiliu, ceea ce n-o face însă clădire națională.

Reporter:  "Monarhul cerului" apare și pe monezi.  De când?

Jack Davis:  După apariția pe marele sigiliu, imaginea vulturului pleșuv a avut un succes instantaneu. Propunerea de a o plasa pe monezi federale în compania lui George Washington a circulat de la început, dar nu s-a materializat decât în secolul trecut, când  a apărut pe sfertul de dolar, 25 de cenți.

Reporter:  Cum a evoluat  această imagine emblematică?  A fost variabilă popularitatea ei, cu  fluxuri și refluxuri?

Jack Davis:  N-a fost reflux, n-a scăzut nici o clipă. Treptat, imaginea a apărut în multe alte locuri, heraldică de stat sau privată. Este admirată și astăzi ca reprezentare a Statelor Unite, simbol al patriotismului american.

 

 
Jack Davis intervievat de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA