Pentru protecția mediului există modelul suedez

modelul_suedez.jpg

Sursa imaginii: 
pixabay.com

A trecut mai puțin de o săptămână de la momentul în care Emmanuel Macron, proaspăt declarat câștigător al alegerilor prezidențiale, pornea la pas înconjurat de familie și de susținători spre tribuna de unde avea să vorbească. Prezența copiilor în jurul lui a fost atunci intepretată de unii comentatori ca un mesaj ce se dorea să arate că președintele este preocupat de viitorul acestora și, implicit, al planetei. Constantin Drăgan, corespondentul RFI în Suedia vorbește despre cum se vede el din nordul Europei, considerat adesea un model la acest capitol.

Mai ecologist decât un suedez, nu se poate. Altfel spus, țara scandinavă a fost și este în grupul primelor state ale lumii în materie de protecție a mediului. Reciclare, poluare redusă, folosire a combustibililor regenerabili, totul este demult pus pe hârtie, planificat, cu termene clare de îndeplinire și cu metode prin care acest lucru poate avea loc. La ora actuala destul de multe sunt țările care consideră ca aceasta e calea de urmat.

De altfel, Parlamentul de la Stockholm a votat încă de acum câțiva ani un plan de atingere a celor 17 ținte de mediu pe care Organizația Națiunilor Unite le-a definit pentru 2030 și a mers chiar mai departe luând decizia că până în 2045 țară să nu mai elibereze în atmosferă niciun fel de gaze de seră, urmând să aibă mai apoi chiar poluare negativă. Cu alte cuvinte ca din acel moment proporția emisii - soluții de îmbunătare a mediului să fie net în favoarea acestora din urmă. În cifre, ar urma ca în 2045 emisiile de gaze cu efect de seră să fie cu 85% mai mici decât în 1990.

Dar asta nu e tot. Pe lângă scopurile generale în privința salvării mediului, țara scandinavă a creat și 16 ținte locale, adaptate la poziția sa geografică și posibilitățile pe care le are. Printre ele, se numără protejarea munților și arhipelagurilor, construirea inteligentă a orașelor astfel încât acestea să nu distrugă mediul, conservarea pădurilor, folosirea durabilă a terenurilor agricole și reducerea la zero a substanțelor chimice eliberate în atmosferă sau în ape.

Sună bine, sună ambițios, dar este realizabil? Și care ar fi costurile? Pot fi ele suportate de societate?

Răspunsul este unul nuanțat.

Da, pentru că deja se vede cum industria suedeză s-a modernizat enorm și reușește în mare parte să producă mult fără să elibereze cantități uriașe de gaze nocive și fără să lase în urmă prea multe deșeuri. Țară eminamente exportatoare, Suedia susține chiar că produsele sale atunci când sunt cumpărate de un alt stat îl ajută pe acesta să-și reducă poluarea proprie și implicit poluarea globală. De altfel, vestitul oțel suedez este în acest moment produs fără niciun fel de combustibil fosil, ceea ce reprezintă o premieră mondială.

La fel, transporturile intra-orășenești sunt cel mai adesea efectuate de autobuze electrice iar o parte din suedezi refuză să zboare pe motiv că avioanele poluează foarte mult.

Apoi, încă din 1980 folosirea gazului și a cărbunelui în încălzire a fost treptat redusă, astfel încât în acest moment proporția lor este neglijabilă. În schimb, s-a investit masiv în generarea de energie verde, cu ajutorul instalațiilor eoliene și a celor de pe râuri.

Toate aceste strategii au fost poate gândite la Stockolm, însă sigur realizate local. Suedezii sunt foarte pragmatici. Asta i-a făcut și să decidă ca majoritatea covârșitoare a hotărârilor să fie luate în primării și prefecturi. De către cei care încasează aproape toate taxele plătite de contribuabili. Raționamentul este că regiunile știu cel mai bine ce se poate face și de ce este nevoie pentru ca totul să funcționeze bine. Puterea centrală se mulțumește adesea să dea legile, să creeze instituții de coordonare să propună soluții și să finanțeze. Tot restul procesului este descentralizat.

Însă acest tablou nu este total optimist

În ciuda pragmatismului, planurilor detaliate și rutinelor respectate, suedezii pare că nu s-au gândit chiar la toate.

De pildă, nu și-au imaginat că un suedez din sud va plăti energia electrică de 8 ori mai mult decât unul din nord, pe motiv că sudul împarte piața cu alte țări europene, iar majoritatea instalațiilor de producere a energiei ieftine în nord se află. Mulți proprietari de case din sud au ajuns azi să plătească pentru încălzire în două luni cât în douăsprezece anul trecut.

La fel, atunci când au decis  să introducă din 2022 în motorină un procent mult mai mare de ulei decât solicită Uniunea Europeană, s-au așteptat că prețul combustibilului să urce cu 15 cenți. A crescut cu mai mult de un euro și a ajuns să fie cel mai ridicat din lume. Asta a dus la inevitabile scumpiri la toate produsele, la probleme mari pentru cei care locuiesc departe de serviciu și la închiderea a numeroase mici firme de transport care nu și-au putut permite să plătească atât. O situație care însă nu a împiedicat guvernul să mai dea un credit de 300 de milioane de euro unei mari companii petroliere pentru construirea unei rafinării unde să poată fi prelucrate printre altele grăsimile de la abatoare.

Așa că oamenii de rând pe de o parte își susțin reprezentații care decid în aceste chestiuni și sunt mândri că pot da tonul în domeniu. Pe de alta însă, mai ales de când a început războiul din Ucraina, mulți sunt de părere că țintele de reducere viitoare a poluării ar trebui revizuite, astfel încât, calitatea vieții celor care locuiesc în Suedia să nu scadă simțitor în prezent. La urma urmelor, zic ei, Suedia este o țară atât de mică încât rolul său în lume poate fi cel mult unul inspirațional.

Cum deocamdată reacțiile guvernanțior la aceste cerințe sunt mai degrabă ambigue, este posibil că la alegerile din toamna strategiile de mediu și felul cum ele influențează nivelul de trai al cetățenilor să joace un rol foarte important.