Legea 544: Accesul la informațiile de interes public, tot mai dificil. Intimidări și presiuni în loc de răspunsuri

acces_date.jpg

Legea 544: Accesul la informațiile de interes public, tot mai dificil. Intimidări și presiuni în loc de răspunsuri. Sursă foto: edu.ro

Accesul la informațiile de interes  public, prin legea 544, devine tot mai dificil de realizat în România. Jurnaliștii de investigații au scris deja că este o problemă care s-a acutizat în pandemie, autoritățile practic ignorând de foarte multe ori solicitările. Acum semnalul de alarmă vine de la o tânără activistă, care explică la RFI România  cum a ajuns de la o simplă solicitare legată de modul în care sunt tăiați câțiva copaci la Curtea de Argeș la intimidări și presiuni.

Deși ești tentat să faci un pas înapoi nu trebuie să o faci, le transmite  Adina Cristina Zoican colegilor din țară care i-au scris că se confruntă cu aceleași probleme.

Adina Cristina Zoican, de la acccelerator de implicare civica pt tineri, un proiect SAR destinat tinerilor între 15 și 26 de ani, care provin din mediul rural sau urbanul mic și vor să schimbe ceva în comunitatea locală.

Adina Cristina Zoican: Am primit un mail de la o colegă din ONG cu care eu am mai colaborat pe proiecte de aici de la Argeș că se taie teii și că mai mulți oameni vor să facă cereri 544 să întrebe de ce se taie și care a  fost actul care stă la baza tăierilor.  

Am primit un răspuns de genul „tăierile s-au făcut în baza tra la la la actul”. Nu au primit și actul. Au primit doar numărul. Când am ajuns în București am vorbit cu oamenii și mi-au spus ce răspuns au primit. Am primit și niște poze. 

Am făcut o postare ironică în care am zis că mă simt ca la București la Iași pentru că se fac niște toaletări de tot râsul și au început să taie niște pomi așa. Am făcut și eu o cerere 544 în care am cerut efectiv actele respective. Prima oară a fost sunat unchiul meu. 

Nu știu de cine a fost sunat. I  s-a spus să o facă pe nepoată-sa să șteargă postarea publică de pe Facebook, să își retragă plângerea. Nu era o plângere. Era o cerere 544, doar că încă nu se înțelege acest lucru la noi. M-am certat cu unchiul meu. Nu am șters absolut nimic. După care a fost sunată mama de către șeful ei. Șeful ei fusese anunțat să o anunțe pe mama să mă facă să șterg postarea.

Doar că șeful mamei nu a pus presiune pe mama. A zis că sunt majoră și fac ce știu eu. Mama, în semn de solidaritate cu mine, a dat share la toate postările mele legate de asta.

 

 

Reporter: Ai avut mai multe postări în care atrăgeai atenția asupra chestiunii, că se face netransparent și prost?

ACZ: Da. După care am făcut o postare în care am găsit și o poză dintr-o arhivă a laptopului meu în care apărea perioada în care s-au plantat pomii pe la 1930.

Efectiv am făcut o postare prin care am vrut să arăt oamenilor de la primărie că nu trebuie să mă vadă ca pe un dușman, ci că trebuie să mă vadă ca pe un aliat, că ceea ce fac eu nu este împotriva lor, ci ca să facă lucrurile mai transparente în primărie. La postare mi-a răspuns domnul viceprimar.

Mi-a spus că dezinformez grav și că nu știu despre ce vorbesc. A spus că dezinformez pentru că teii erau din perioada comunistă. Între timp primisem și un răspuns cu toate actele pe care eu le cerusem de la primărie. Am pus un document în postarea respectivă în care am zis că primăria spune că vârsta teilor era de 100 de ani. Deci nu puteau fi din perioada comunistă. Am primit block.

Rep: Cine te-a blocat?

ACZ: Domnul viceprimar.

Rep: Bine că nu te-a blocat Primăria...

ACZ: Nu.

Rep: Deci, domnul viceprimar te-a blocat. A fost vreun moment în care ai stat un pic pe gânduri dacă să mai continui sau nu?

ACZ: Da, a fost pentru că mi-era frică să nu se răsfrângă asupra familiei mele. Eu nu aș fi continuat dacă ei n-ar fi pus presiunea asta asupra familiei mele. Aș fi zis ok, asta este motivația lor, o să le cer să fie mai transparenți și atât. Dar când am început să mă uit pe acte mi s-a părut că sunt niște chestii pe care eu nu le înțeleg și nu le știu. Am vorbit cu destul de mulți oameni care m-au ajutat super mult și care erau mai mult în zona asta. După care am făcut o cerere de completare a informațiilor publice săptămâna trecută. Mama a fost oprită pe stradă săptămâna asta, fix în ziua în care eu am făcut postarea, să fie întrebată ce face fata ei de are atâta timp liber, ce vrea să demonstreze, de ce nu îmi scot ideile astea din cap.

Rep: De cine a fost oprită, de un necunoscut, de necunoscuți?

ACZ: Știu cine este. Singura chestie care mă deranjează pe mine este că nu au avut curajul să îmi spună mie în față. Probabil chestia asta de amenințare, de atenționări e foarte frecventă. 
Vine și din faptul că ei nu sunt obișnuiți ca la Curtea de Argeș să îi întrebe cineva de ce fac și ce fac și cum fac. Probabil că chestia asta îi sperie. Nu se mai simt stăpâni pe ceea ce fac. Mamei i s-a spus că de când a făcut fiică-sa ce a făcut acum acea persoană trebuie să stea să facă acte și să plimbe acte, adică ceea ce trebuia să facă de la început.

Rep: Tu simți că povestea asta va schimba ceva în afară de modul ăsta de a comunica, prin care te blochează când nu îi convine ce le arăți?

ACZ: Sper pentru că am făcut chestiile astea publice în primul rând în ideea că poate se potolesc dacă le fac publice. În al doilea rând le-a dat puțin curaj, chiar dacă ar putea să fie și chestia asta de teamă asupra tinerilor, că uite ce a pățit ea și dacă fac eu probabil că o să pățesc la fel. Dar aș vrea să dau și puțin curaj. 

Am primit destul de multe mesaje de la tineri și din alte zone care ziceau că și ei au făcut la fel și că și pe ei a fost pusă presiune. Am primit și mesaje de la tineri care ziceau că nu e ok ce se întâmplă, că nu trebuia să se facă asta. Pe mine m-a deranjat foarte tare la chestiunea cu tăierile faptul că nu au fost anunțate. Efectiv s-au dus o dată și au dat jos doi, trei pomi și li s-a părut foarte normal. 

Dar mi-ar fi plăcut să aibă curajul să îmi spună mie direct și nu să apeleze ba la rude, ba la neamuri, ba la părinți. Sper că chestia asta nu o să oprească pe nimeni, că nu o să îi sperie că o să li se întâmple și lor și că o să le dea oleacă de curaj. 

Chiar dacă se întâmplă asta, oricând găsești oameni care să te ajute în zona asta. Am vorbit cu atâția oameni din ONG și din politicile de mediu în perioada asta. Mi-a crescut lista de prieteni.

Rep: Pe de o parte ai pierdut, dar pe de altă parte ai și câștigat.

ACZ: Da. 

 

 

 

 
Adina Cristina Zoican, de la acccelerator de implicare civica pt tineri, un proiect SAR destinat tinerilor între 15 și 26 de ani, care provin din mediul rural sau urbanul mic și vor să schimbe ceva în comunitatea locală.