Paintball cu urșii agresivi - soluția care ar putea rezolva problema atacurilor (WWF)

urs.jpg

Sursa imaginii: 
Facebook/Un urs - mai mulți urși

ONG-urile de mediu nu privesc cu ochi buni ultima modificare a legislației care reglementează gestionarea exemplarelor periculoase de urși. La RFI, Cristian Papp, expert WWF Romania, specialist în carnivore mari, atrage atenția că nu există norme clare de aplicare a legii. Ultima ordonanță de urgență a Guvernului va permite intervenţia imediată împotriva urşilor periculoşi nu numai în intravilan, dar şi în extravilan. Cristian Papp spune că, din nou, autoritățile iau măsuri pe repede înainte, fără a elabora decizii eficiente pe termen lung. „Se poate ajunge la urmări dezastruoase pentru populația de urși din România”, atrage atenția expertul WWF Romania, care propune o soluție simplă pentru identificarea urșilor agresivi: marcarea lor prin „împușcare” cu vopsea.

Cristian Papp: Această modificare legislativă nu este de bun augur, mai ales că nu sunt detaliate modalitățile de intervenție. Nu există niște criterii clare care să facă diferența între când anume se poate interveni în mod obiectiv și când nu. Inclusiv la prima variantă de ordonanță, Ordonanța 81, nu a fost foarte clar, cu toate că inclusiv Comisia Europeană a venit cu un ghid în 2015 astfel încât situațiile de conflict cu urșii să fie rezolvate mult mai ușor. În cele din urmă avem o lege care permite inclusiv aceste intervenții în extravilan. Acolo se pierde orice fel de control în ceea ce privește înlăturarea anumitor exemplare de urși problematici. Asta ne poate duce cu gândul la intervenții în ceea ce privește urșii care nu fac probleme și să fie urși trofeu. Asta ar putea să afecteze pe termen lung negativ populația de urși, așa cum s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani. Indivizii mari au fost extrași din populație lăsând loc unor urși mult mai mici.

Reporter: Pe de altă parte, domnule Papp, cred că sunteți de acord că sunt probleme în anumite zone și în extravilan. Cum ar putea fi rezolvată altfel problema urșilor agresivi din zonele de extravilan, prin altă metodă decât aceea de împușcare?

CP: Este nevoie să se intervină. Dar ar trebui făcută o monitorizare mult mai atentă a acestor exemplare de urs care pot provoca probleme. Auzim de foarte multe ori că se știu care sunt urșii problemă. Dar în cazurile în care se descoperă că a fost împușcat un alt urs decât cel problemă, atunci tot timpul se face referire la faptul că e imposibil să se facă diferența între un urs sau altul.

Rep: Cum s-ar putea rezolva această problemă, domnule Papp, pentru a scăpa odată de această neclaritate care ține lucrurile pe loc? Nu e clar care este cu adevărat populația de urși pentru că nu a fost făcută o monitorizare foarte exactă. Discuțiile între mediul ONG și autorități continuă pe aceleași coordonate. Ce se poate face concret pentru a rezolva odată această problemă?

CP: Concret, pe termen scurt soluția este să se intervină punctual acolo unde sunt probleme și nu se pot rezolva altfel. E important să se marcheze aceste exemplare problemă. Există tehnici pentru asta, inclusiv tehnica paintball (n.r. marcarea animalelor agresive prin „îmușcare” cu bile de vopsea), care se aplică și în alte țări și care poate să indice clar diferența între ursul care a provocat probleme sau care s-a apropiat de o localitate și este în continuare în habitatul natural în extravilan și un alt urs care nu reprezintă nicio amenințare.

Rep: Este folosită această metodă în România?

CP: Nu, această nu este absolut deloc folosită.

Rep: Pare o metodă simplă și cu rezultate rapide, care se poate aplica foarte ușor...

CP: Exact, este metodă simplă și disponibilă aproape oricui și pe scară largă. Poate fi implementată la costuri destul de mici și se poate crește această eficiență. Iar pe termen lung singura soluție e de a schimba radical tot ceea ce înseamnă managementul acestei specii. Vorbim de o specie potențial problematică. În primul rând autoritățile ar trebui să se focuseze pe a reduce habituarea acestor urși. Ar trebui să intervină cu măsuri care să nu apropie foarte mult urșii de comunități, să nu îi determine să intre în comunități. Așa se nasc aceste exemplare problemă, prin a-i atrage în comunități, prin a-i obișnui cu hrană de origine antropică, motiv pentru care acești urși continuă să tot vină și să facă probleme.

Rep: Nu există state care au avut probleme similare cu România cu populații importante de urși și au aplicat cu succes anumite metode? Nu am putea prelua un exemplu de bună practică de undeva din Europa?

CP: Ba da, există și alte state care s-au confruntat cu probleme similare. În acest sens chiar am făcut un mic studiu. L-am transmis mai departe către Ministerul Mediului. Vorbim de țări precum Slovacia, Estonia sau Croația, dacă ne referim la Europa, care au densități similare de urși. Acolo se pare că se aplică cu succes tot ce înseamnă prevenție. Vedem că la noi aceste soluții nu sunt luate în calcul. Chiar am reușit să identificăm inclusiv în Canada niște bune practici pe care am zis că le punem la dispoziția Ministerului Mediului. Am și oferit intermedierea unei discuții cu un departament responsabil de gestionare a urșilor din Canada. Însă, din păcate, nu a venit niciun răspuns favorabil din spre minister. Putem să tragem concluzia că nu există un interes clar în a gestiona așa cum ar trebui această populație, din păcate.

Ascultă:

 
Cristian Papp, expert WWF Romania, despre gestionarea urșilor