Acordul Verde al UE între ambiții politice și realitatea economică

p041870-715275.jpg

Timmermans green deal
Frans Timmermans, super comisarul european pe umerii căruia stă întregul Acord Verde
Image source: 
European Union 2019/

La mai putin de două săptămâni de la investitura noii echipe a Comisiei Europene, aceasta a dat un prim examen în fața Parlamentului European. Este vorba despre pachetul Acordului Verde care propune reducerea totală a emisiilor europene de CO2 pâna în 2050.

Obiectivul UE ar trebui să fie reducerea totală a emisiilor de CO2 pâna în 2050 prin investirea a 1000 de miliarde de euro în economia verde în următorii 10 ani.

Niciun alt continent nu a făcut un efort atât de mare pentru climat ca cel pe care-l propune acum Comisia Europeană, or Europa este responsabilă  pentru doar 9%  din emisiile mondiale de gaze cu efect de seră.

Investiția ar proveni în parte din fondurile de coeziune, in parte din investițiile BEI și în fine din contribuțiile naționale. Aici statele membre se arată prudente și vor cere Comisiei Europene o detaliere a propunerii în primele luni ale anului viitor. 

Un mecanism de tranziție spre ecologia totală este prevăzut, mai ales pentru susținerea regiunilor care ar fi cel mai afectate de această mișcare. 

Pactul Verde (the Green Deal) propus acum prevede ca, pâna în 2030, UE să reducă nu cu 40%, cum era prevăzut, ci cu 50% sau chiar cu 55% emisiile de gaze nocive, un impact considerabil asupra economiei așa cum o știm acum. 

Sectorul maritim, cel al aviației și o parte din importuri sunt pentru prima dată vizate de un astfel de pact, primele două fiind nevoite să cumpere cote de emisii pentru a limita impactul asupra climatului.

Agricultura, o altă mare preocupare a ecologiștilor, va fi parțial vizată de Pactul Verde, anume tot ce înseamnă agricultură responsabilă și ecologică. 

Ambiția climatică: un joc politic

Parlamentul European a forțat mâna Comisiei pe această temă refuzând s-o investească in funcție în lipsa propuneri de azi, dar nu toți deputații europeni gândesc la fel. Iar Ursula von der Leyen joacă jocul pâna la capăt si publică o tribună în mai multe cotidiene europene prin care interpelează opinia publică: putem oare să continuăm a distruge planeta? 

In centru dreapta, din ce în ce mai multe voci se ridică pentru a atrage atenția că economia și piața de muncă ar avea de suferit în urma condițiilor ecologice drastice. 

Răspunsul comisarului european însărcinat cu Pactul Verde, Frans Timmermans, este: costul inacțiunii climatice va fi și mai mare, pe termen lung. 

In grupul centrist Renew Europe, situația este și mai complicată fiindcă acest grup numără foști ecologiști duri, care au promis să -și schimbe metodele, dar care au derapaje multiple. 

De aceea, când Parlamentul European a declarat „urgența climatică” în UE la sfârșitul lunii noiembrie, multe negocieri de culise au fost necesare pentru a găsi un echilibru între diferitele porniri ideologice și ambiții politice, adesea complet rupte de realitate. 

Realitatea este puțin diferită

In fine, realitatea, așa cum este ea dincolo de ambițiile aleșilor europeni, va fi reamintită joi și vineri la Bruxelles de liderii UE care se reunesc pentru ultimul summit al anului. 

Proiectul de concluzii ale Summitului, văzut de RFI, arată că „neutralitatea climatică trebuie să prezerve competitivitatea economiilor europene”. 

Textul preia cifra de un trilion de euro, dar specifică că banii vor veni din bugetul UE post 2020. Asta înseamnă că cifra va fi negociată în cadrul bugetului european viitor, o discuție care se deschide tot joi la Bruxelles și care se arată deja extrem de dificilă.

Investițiile în economia UE sunt sursa primordială pentru aceste fonduri, spune proiectul de concluzii ale Summitului care subliniază că această tranziție spre ecologie trebuie să fie una „ justă” -  a se înțelege una care nu periclitează economiile. 

Iar Franța are intenția fermă de a nu renunța la energia nucleară, aflăm acum din surse diplomatice – de altfel concluziile Summitului amintesc totala libertate  a statelor membre de a-și alege mixtul energetic cel mai potrivit. 

In est, economiile bazate mult pe cărbune, ca în Polonia, Ungaria și Cehia, nu văd deloc cu ochi buni acest Acord Verde. 

Acordul Verde nu poate fi aplicat fără asentimentul unanim al liderilor UE, dar acesta nu va interveni înainte de octombrie 2020, ceea ce le lasă mult timp statelor membre pentru a-l modifica în profunzime.