Când va fi judecat Putin pentru agresiune și crime de război? Nu astăzi, nu mâine, poate niciodată

hafetzopiniojurisorg.jpg

Jonathan Hafetz, profesor de drept la Universitatea Seton Hall
Jonathan Hafetz, profesor de drept la Universitatea Seton Hall
Sursa imaginii: 
OpinioJuris.org

Jonathan Hafetz, expert în lege penală internațională și justiție transnațională, este  profesor de drept la Universitatea Seton Hall din South Orange,  statul New Jersey, și în acest an  profesor Fulbright la Universitatea Rikkyo din Tokyo. El figurează, din 2020, pe lista de experți a Tribunalului Penal Internațional, și a fost consultant al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).  Printre cărțile care l-au consacrat se numără PEDEPSIREA ATROCITĂȚILOR PRINTR-UN PROCES ECHITABIL, analiză a sistemului internațional de justiție de la Nurnberg la epoca anti-terorismului, apărută în 2018 la editura Universitățîi Cambridge. Înainte de a întra în lumea academică, Jonathan Haifetz s-a ilustrat în sfera drepturilor civice--ca director al Centrului Brennan și consilier juridic principal la Centrul pentru Democrație al Uniunii Americane pentru Drepturi Civile--și ca avocat pledant în cazuri  de tortură și detenție arbitrară precum Rasul-contra-Rumsfeld,  Boumediene-contra-Bush și Jawad-contra-Obama, care au marcat istoria războiului contra terorismului.

Moara justiției internaționale macină lent. Pentru supraviețuitorii atrocităților și familiile victimelor, sfâșietor de lent. E nevoie de ani, deseori zeci, pentru ca un executant să ajungă în boxa acuzaților; cei care dau ordinele rămân, în majoritatea cazurilor, nepedepsiți. Angrenajul judiciar transnațional este șubred, subminat dinlăuntru sau abandonat de cei care, cu aroganța puterii, pretind impunitate. Tribunalul Penal Internațional, operațional din iulie 2002, era menit să fie, după tragediile din Rwanda și fosta Iugoslavie, arena în care vinovații de fărădelegi își găsesc răsplata. 123 de state au semnat documentul fondator (tratatul de la Roma) din 1998 până acum, dar 42, printre care Statele Unite, Rusia și China, au ales să rămână înafara organizației sau au părăsit-o.  Președintele Clinton a semnat tratatul în anul 2000, dar nu l-a supus Senatului spre ratificare; doi ani mai târziu, George W. Bush, angrenat într-un război fără limite și reguli împotriva terorismului, a retras semnătura.  În 1999 și 2002, parlamentul de la Washington a promulgat legi, în vigoare până  astăzi,  care interzic sau îngrădesc sever--cu excepții punctuale--finanțarea sau ajutorarea sub alte forme a Tribunalului. Pe acest fundal au survenit agresiunea rusească asupra Ucrainei și sălbăticiile care o marchează. TPI-ul, căruia peste 41 de țări i-au înaintat  cereri de investigare a unor fapte ce s-ar încadra în categoriile crime de război și împotriva umanității, este subminat și de-credibilizat, iar Tribunale Speciale de felul celor care au funcționat pentru Rwanda și fosta Iugoslavie sunt imposibil de convocat din cauza veto-ului rusesc  în Consiliul de Securitate ONU. Căile dreptății pentru actele ilegale, inumane săvârșite în Ucraina par blocate sau pline de obstacole.

Jonathan Hafetz:   Crima cea mai importantă comisă de Rusia, agresiunea, invadarea unei țări străine pe motive total pretextuale, constituie o încălcare a Cartei ONU.  Crimele de război conexe sunt atacurile nediscriminate asupra civililor, bombardamentele care au provocat pagube materiale și un număr semnificativ de victime. Mai recent, s-au adăugat la listă execuțiile de civili care, dacă sunt confirmate cu probe, constituie crima de război chintesențială. E posibil să se fi săvârșit și crime contra umanității, și se vorbește în unele cercuri de genocid. Pe baza informațiilor pe care le dețin la această oră, genocid n-a fost.

Reporter:  Cine are jurisdicție investigativă și procesuală în astfel de cazuri? Ce statute guvernează procedurile?

Jonathan Hafetz:  Tratatul de la Roma, fondator al Tribunalului Penal Internațional (TPI), este unul dintre ele. TPI a declanșat deja o anchetă. Rusia nu face parte însă din această instanță: i-a retras sprijinul în 2014.  Ucraina s-a supus voluntar jurisdicției sale, prin urmare orice crimă comisă pe teritoriul său întră în competența TPI-ului--a cărui autoritate este limitată la crime de război, nu include și crima de agresiune.

Reporter:  Agresiunea cine o pedepsește?

Jonathan Hafetz:  Există tribunale care teoretic ar putea s-o facă.  Consiliul de Securitate are autoritatea de a-și aroga jurisdicție, dar Rusia, membră permanentă, ar bloca orice rezoluție în acest sens. Altă posibilitate ar fi convocarea unui Tribunal Special.  Problema practică este că Rusia nu va coopera dacă nu survine o schimbare de regim și o decizie de a-i preda pe culpabili instanței internaționale . Când îi vom vedea pe Putin și pe subalternii săi de rang înalt inculpați și judecați pentru agresiune? Peste mult timp, poate niciodată.

Reporter:  Ancheta pentru crima de război chintesențială, execuția de civili, cum se desfășoară? Ce tip de probe trebuie adunate?

Jonathan Hafetz:  Într-un fel e ca orice altă anchetă penală, doar că în condiții mai dificile. Avem analize criminalistice, depoziții ale martorilor, culegerea de informații de pe rețelele de socializare și de imagini surprinse cu telefoane. Altă direcție investigativă este conservarea probelor, în așteptarea unei alinieri politice favorabile punerii sub acuzare. E o eventualitate pentru care trebuie să fii pregătit, deși în acest moment obstacolele par insurmontabile.  E foarte puțin probabil că va fi vreaodata un tribunal care să judece atrocitățile.

Reporter:  Dacă va fi, TPI sau Special, peste cât timp va fi?

Jonathan Hafetz:  Depinde. Pentru culegerea de probe și instrumentarea dosarului e vorba de ani. La TPI, suspecții trebuie mai întîi arestați și plasați sub controlul instanței. Unele tribunale au permis procese in absentia, dar acestea generează probleme privind drepturile omului și echitatea procedurii. Nu-i situația ideală, și TPI-ul n-o permite.

Reporter:  Rămâne valabil, în acest cadru,  principiul că acuzarea aduce probele? Ce trebuie să probeze?

Jonathan Hafetz:  Da, acuzarea poartă povara dovedirii vinovăției, acuzații sunt prezumați nevinovați. Când e vorba de ucidere sau abuz de civili, trebuie probată  intenționalitatea. În cazul omuciderilor nediscriminate, există culpă dacă executantul a dovedit neglijență sau lipsa de respect pentru viața civililor. Acestea sunt fațetele legale.  Există însă și aspecte de natură politică: în ce  măsură vor fi întrunite vreodată condițiile pentru ca vinovații să fie deferiți justiției.

Reporter:  Și care vinovați. Care sunt șansele ca vinovațîi de rang înalt, cei care au dat ordinele, să fie pedepsiți? Ce ne spune în acest sens experiența post-Nurnberg-- fosta Iugoslavie, Rwanda, Darfur, Siria?  În cazul Rusiei, cum ați spus-o deja  în alți termeni, dreptatea cere o revoluție.

Jonathan Hafetz:  Corect. La acel nivel, fără o schimbare de regim e de neconceput că responsabilii de rang înalt vor plăti pentru faptele lor. E o dificultate, o problemă constantă în sfera jurisprudenței penale internaționale. Nurnberg a fost o excepție, favorizată de o capitulare totală și necondiționată. În cazul Serbiei, unii oficiali de rang înalt au apărut în boxa acuzaților, dar după ani mulți și  multiple schimbări politice interne. Un factor fără precedent, de la Nurnberg încoace, în scenarii de justiție internațională: Rusia este o putere nucleară. E de neconceput că, pentru fapta de agresiune, vom avea vreodată tribunal fără o schimbare majoră, o răsturnare de situație politică în Rusia. Se poate întîmpla, dar nu astăzi, mîine sau în viitorul apropiat.

Reporter:  Și atunci, ce rost mai are? Dacă șansele ca Putin și generalii săi s-o sfârseasa precum Milosevic sau Mladic sunt minime pînă la inexistente, ce sens are acest exercițiu?

Jonathan Hafetz:  E important, până la urmă, să existe un efort de a  pedepsi, într-o formă sau alta, aceste crime. Probleme și complicații sunt, dar bazele trebuiesc puse pentru ca vinovații să plătească dacă se ivește vreodată ocazia.

 

 
Jonathan Hafetz intervievat de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA