Eugen Iancu, Asociația Colectiv: Eu sunt un tată care așteaptă justiție, iar România ne demonstrează că nu avem justiție

marsul_tacerii_victimele_colectiv.jpg

Eugen Iancu, Asociația Colectiv: Eu sunt un tată care aștept justiție, iar România ne demonstrează că nu avem justiție. Foto: O femeie aduce un omagiu victimelor din clubul Colectiv (Foto: AFP/Andrei Pungovschi/arhivă)

Judecătorii au schimbat parțial încadrarea juridică în cazul inculpaților din dosarul Colectiv, după ce au înlăturat consecințele grave din abuzul în serviciu. Decizia Curții de Apel București ar putea avea ca efect reducerea pedepselor susțin experși consultați de G4media și Digi24.

Judecătorii Curții de Apel București au acceptat cererile făcute de apărarea fostului primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, și a foștilor pompieri, judecați și condamnați în primă instanță pentru abuz în serviciu.

Înlăturarea circumstanței "consecințe deosebit de grave" din încadrarea faptei poate reduce pedeapsa de la 10 ani și jumătate la cel mult 7 ani, scrie și Digi24.ro.
Ce spun însă victimele și rudele acestora? Am discutat cu Eugen Iancu, reprezentant al Asociației Colectiv.

Eugen Iancu: Mă așteptam. Mie tot anul care a trecut cam asta mi-a arătat. Tendința judecătorilor pentru a face tot ce se poate pentru a-i salva pielea lui Piedone...
Statul nu poate să fie implicat în așa ceva pentru că s-ar crea un precedent în urma căruia s-ar intenta multe procese împotriva lui. Statul nu poate să fie vinovat. Statul nu poate să plătească. Statul nu poate nimic. Statul poate doar să ne ucidă, atât.

Rep: De-a lungul timpului au tot fost răsturnări de situație, mai ales pe acest dosar. Credeți că acesta este finalul? Spre asta ne îndreptăm? Consecințele grave ale abuzului în serviciu sunt scoase. Încet, încet se reduc pedepsele. Spre asta pare să ne îndreptăm. Sau am putea asista la o nouă zvâcnire a justiției?

EI: Nu, noi nu avem justiție. Toate procesele de grup sunt închise. Din 2016, de 5 ani, Colectiv are o plângere penală care zace în sertarele procurorilor de la parchetul militar în ceea ce privește intervenția din acea noapte și la parchetul general una în ceea ce privește situația din sănătate, unde nu se întâmplă nimic. Din contră, procurorii sunt chiar agresivi când răspund la telefon pentru că sunt deranjați. De fapt știu că nu au ce să ne spună. Au interzis la a duce mai departe.

Rep: Pe de altă parte în rândul victimelor e o senzație de silă, furie...

EI: E silă, e scârbă. Ne este scârbă de acești judecători. Ne este scârbă de această justiție. Ne este scârbă de țara asta în care murim. Spitalele iau foc și nu se întâmplă nimic. Nu avem anchete, nu avem arestați, nu avem condamnați, nu avem nimic. Murim zi de zi. Murim pe drumuri, murim în școli, murim în spitale, murim peste tot. Și niciun angajat al statului nu este pedepsit.

Rep: Și totuși, credeți că ne apropiem de finalul dosarului? Vom ajunge acolo? E un pas înainte. Sau e o nouă tergiversare și tot așa o vom lălăi?

EI: Habar nu am, credeți-mă că nu știu. Cu siguranță se dorește scăparea lui Piedone. El este principalul beneficiar, principalul pion de pe tabla de șah. Dar nu e chiar pion. E mai mare. Dar ăsta este scopul, ca primarul să nu fie condamnat. Mai departe nu știu care este calea pe care o va găsi justiția. Să prelungească un proces sau să ia o decizie și într-un termen, două să închidă și cu asta basta. Au trecut șase ani. Dacă o vor lungi ajungem iar în octombrie, se fac 7 ani. Urmează iar strigăte, iar manifestații, spectacol, care mai deranjează, deși se pare că ei nu mai sunt deranjați. Acum e un moment în care pot să acționeze foarte ferm și sunt convinși că nu li se întâmplă nimic.

Rep: Pe de altă parte specialiștii ar spune că nu a fost înlăturat abuzul în serviciu, doar a fost cosmetizat un pic. A fost schimbată încadrarea în sensul consecințelor grave ale abuzului.

EI: România este o țară a specialiștilor. Și nu fac referire la avocați, ci la toate. Și dumneavoastră în presă de câte ori chemați pe cineva spuneți că este specialist în domeniul cutare. În realitate sunt oameni care își apără interesul, care apără interesul clienților. În justiție ne învârtim în jurul unor articole de lege care se bat cap în cap. Totul este făcut de așa natură ca să câștige procesul cel care poate susține un proces, ca să nu folosesc cuvinte grele. Avem o legislație foarte complicată. Dacă o lăsăm pe mâna avocaților cred că va mai ține 20 de ani procesul și nu se va întâmpla nimic. Ne vom învârti în jurul virgulelor și a semnelor de exclamație din lege.

Rep: Avocații dumneavoastră ce spun?

EI: În momentul ăsta numai știu. Ei speră că se va da, totuși, o condamnare. Eu mă îndoiesc.

Rep: Contează să așteptați motivarea? Vă ajută cu ceva să vedeți argumentele?

EI: Nu. Ce să ne spună? Repet. Să ne dea niște declarații sforăitoare că conform nu știu cărui articol și a nu știu cărei legi. Scuzați-mă. Chiar nu vreau. Din momentul în care am început să vorbesc în presă am spus că eu nu sunt un specialist. Eu sunt un tată care aștept justiție. Iar România ne demonstrează că nu avem justiție. Ne învârtim în funcție de interes în jurul virgulelor și a unor cuvinte din lege și atât.

 
Eugen Iancu, intervievat de Andreea Orosz