Oaza de la asfinţit

oaza.jpg

Coperta cărţii "Oaza de la asfinţit"

Primul roman cîştigător al International Prize for Arabic Fiction. Traducere din limba arabă şi note de Nicolae Dobrişan.

Căpitanul Mahmud Abd el-Zahir pleacă alături de Catherine, soţia sa irlandeză, către îndepărtata şi sălbatica Oază Siwa, al cărei guvernator a fost ales. Întocmai ca Egiptul lui Mahmud sau ca Irlanda lui Catherine, Oaza este un loc al ocupaţiilor fără şir şi al conflictelor sîngeroase, transmise ca un blestem de familie din generaţie în generaţie. Cu toate astea, destinul împărtăşit nu le uşurează strădania de a se înţelege unii pe alţii. Sub soarele necruţător din deşert, fiecare îşi trăieşte propriul conflict, propria dramă: Mahmud, pe cea a istoriei recente a ţării sale şi a rolului său în ea, Catherine, căutarea febrilă a mormîntului lui Alexandru cel Mare, care s-ar putea ascunde în Oază, iar localnicii, intrigile politice împotriva străinilor, dar şi a rivalilor din interior. În fundal, confruntarea între aceste interese care se intersectează şi se ciocnesc pregăteşte terenul pentru o inevitabilă tragedie.

Deşertul este un loc în care oamenii vin să se descopere. Pentru unii, asta e o fericire, pentru alţii, o catastrofă.” (Baha Tahir)

Oaza de la asfinţit este un roman ambiţios, ale cărui personaje evoluează mai degrabă ca nişte simboluri decît ca oameni în carne şi oase. Romanul lui Baha Tahir oferă o privire bine-venită asupra unei perioade zbuciumate din istoria Egiptului, însoţită de portretul unui personaj extraordinar, dispărut sub barbaria vremurilor: Alexandru cel Mare.” (The Guardian)

Oaza de la asfinţit are toate aparenţele unei incursiuni în filozofia istoriei, a trădării, a pasiunii şi a ficţiunii: fiecare dintre aceste teme este trecută de Tahir prin filtrul unor poveşti răscolitoare.” (The Globe and Mail)

Baha Tahir s-a născut în 1935 la Cairo. A studiat istoria şi jurnalismul la Universitatea din Cairo, iar la scurt timp după absolvire a început să lucreze la Radio 2, canalul cultural al Radiodifuziunii Egiptene. Un foarte virulent comentator social în anii ’60, el a fost activ în cercurile intelectuale de stînga. În anii ’70, în timpul regimului lui Anwar Sadat, şi-a pierdut slujba la radioul de stat şi i s-a interzis să mai publice, astfel că în 1981 a decis să emigreze în Elveţia şi să lucreze ca traducător la Naţiunile Unite. A debutat în 1985, cu romanul La est de palmieri, căruia i-au urmat alte cinci, printre care Mătuşa Safiyya şi mănăstirea (1991, Premiul Giuseppe Acerbi în 2000) şi Iubire în exil (1995). A devenit curînd unul dintre cei mai apreciaţi şi mai citiţi autori contemporani şi, în 2008, a fost primul laureat al International Prize for Arabic Fiction, acordat celui mai bun roman publicat în limba arabă, pentru Oaza de la asfinţit.

Adaugă un comentariu în modulul Facebook de mai jos şi ai şansa să câştigi cartea "Oaza de la asfinţit".

Cel mai pertinent comentariu este premiat de luni pâna vineri, dar nu pot fi atribuite 2 premii aceluiaşi participant.

Câştigători:

  • Ema Georgiana

  • Camelia Georgiana

  • Demetrescu Horatiu Gabriel