Radu Grădinaru, Consulul onorific al Franței la Iași și antreprenor: ”Este din ce în ce mai greu să găsim forță de muncă”

radu_g.jpg

Image source: 
Facebook / Radu Grădinaru

Continuăm seria de interviuri realizate la Forumul economic “Poveștile care schimbă jocul”, organizat săptămâna trecută de Camera Franceză de Comerț și Industrie din România și comitetul român al Consilierilor de Comerț Exterior ai Franței... Astăzi, un dialog cu Radu Grădinaru, Consul onorific al Franței la Iași și antreprenor...

Rep: O să vă rog să discutăm despre ambele calități pe care le aveți dumneavoastră. O să plecăm de la cea oficială. Sunteți consul onorific al Franței la Iași. Sunteți și un bun colaborator al Camerei de comerț franceze în România. Care este activitatea, care este colaborarea dumneavoastră în această zonă?

R.G: Prima calitate în care mă aflu aici este aceea de membru aderant al Camerei de comerț și industrie franceze în România, cu grupul de firme pe care îl conduc, în calitate de mic întreprinzător în industria prelucrării lemnului. Într-adevăr, am și această a doua pălărie, cum zice francezul, calitatea de Consul onorific al Franței la Iași, poziție în care am ca misiune, printre altele, aceea de anima pe cât posibil comunitatea de afaceri francofonă din Iași. Sunt o mică antenă a CCIFER la Iași.

Rep: Sugestivă ideea și comparația cu antena. Cam cât de mică sau cât de mare este totuși comunitatea de afaceri francofonă din zonă? Probabil că acoperiți o zonă ceva mai largă.

R.G: Avem în Iași o comunitate de business francofonă sau franceză, dar nu atât de mare pe cât ne-am dori, sau pe cât există în alte orașe din provincie cum ar fi Clujul sau Timișoara. Există un număr de companii franceze instalate.

Rep: Sunt niște domenii predilecte sau nu neapărat?

R.G: Avem două, trei categorii. În primul rând sunt marile companii, marile embleme franceze care activează și se dezvoltă în comerț, în marea distribuție. Nu este nevoie să vi le spun. Sunt rețelele de magazine care sunt aproape peste tot în țară. Apoi avem un număr de companii care sunt în marea lor majoritate filiale ale unor companii mai mari cu sediul central la București, active în industriile noi, în informatică, în inginerie, în servicii de BPO, în așa numitele industrii virtuale, tehnologii inovative care au venit la Iași în căutarea de forță de muncă, de resurse umane calificate. Trebuie să spun că am fost întrebat de mai multe ori care este principala resursă, principalul atu pentru care o companie, să spunem franceză, ar vrea să investească la Iași. Întotdeauna am dat răspunsul că principala resursă a Iașului este universitatea în sens generic, pentru că avem mai multe universități în Iași, toate generatoare de forță de muncă calificată. Pentru a termina portretul ecosistemului de business francez din Iași, sunt și câteva microîntreprinderi care activează în diverse domenii, de la producție, până la comerț, intermedieri, asigurări și altele.

Rep: Pentru a concluziona pe această zonă, cum este munca pe care o faceți aici, în zona aceasta? Mă refer la partea aceasta onorifică, de consul onorific și de coagularea mediului de afaceri. E o muncă dificilă, grea? E o muncă plăcută? E o muncă care vă ia destul de mult timp? Spuneți-ne foarte direct cum lucrați, în câteva cuvinte.

R.G: În primul rând e o onoare. Principala misiune a unui consul onorific este aceea de a reprezenta și proteja interesele cetățenilor francezi din Iași și din regiune. În decupajul administrativ consular am în grijă 6 județe ale Moldovei. În secundar este misiunea deja evocată, aceea de a încerca animarea comunității de afaceri francofone. Nu îmi ocupă foarte mult timp. Trebuie să știți că am, în principal, o problematică studențească, dacă este să vorbim despre serviciile consulare de proximitate.

Rep: Sunt studenți francezi care vin în România? În sensul acesta?

R.G: Da. Comunitatea de cetățeni francezi din Iași este compusă în mod covârșitor din studenții francezi la medicină. Avem 650 de studenți francezi la medicină.

Rep: Este un număr impresionant.

R.G: Și încă vreo 40 la medicină veterinară, la Universitatea Agricolă.

Rep: Foarte interesant.

R.G: Sunt tineri care profită de faptul că Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, ce are o bună notorietate în România și nu numai, una dintre cele mai vechi școli de medicină din România, a creat acum 8 ani o filieră de studii în limba franceză. Tinerii francezi studiază medicina, cel puțin primii 3 ani de studii în limba franceză. Este extraordinar. Mai sunt atrași și de proximitatea culturală, de faptul că suntem într-o sferă a latinității și din punct de vedere lingvistic și cultural. E mai simplu pentru ei.

Rep: Foarte frumos ceea ce ne spuneți. Sunt lucruri pe care e bine că le aflăm și le facem publice. O să trecem la planul doi, al antreprenoriatului pe care îl practicați. Spuneați că aveți o mică fabrică. Ce face ea? De când ființează? Cum ați ajuns la tipul acesta de business?

R.G: Sunt antreprenor, sunt întreprinzător de 20 de ani. Anul acesta compania mamă împlinește 20 de ani. Face același business de 20 de ani, anume căsuțe de grădină din lemn, de rășinoase pentru comerțul de hipermarket de bricolaj. Asta ca să definim afacerea. E o industrie frumoasă, dar e o activitate grea supusă evoluției și greutăților, dificultăților cu care se confruntă tot mediul de afaceri. Să nu dezvoltăm prea mult subiectul. Sunt convins că l-ați discutat pe toate fețele cu alți interlocutori. Furnizăm rețele de hipermagazine de bricolaje în Franța, Spania, Portugalia, Italia și de câțiva ani și în România.

Rep: Este o firmă care s-a internaționalizat. Aveți export.

R.G: Da. Asta a fost ideea de bază. Împreună cu un partener francez am creat această companie și avem această activitate de 20 de ani.

Rep: Ca o concluzie și o sinteză a discuției noastre, legată de antreprenoriat de data aceasta, cum a evoluat acest business în ultimii 10 ani și cum credeți că va evolua în următorii 3 – 4 ani, ca să nu dăm un orizont de timp prea îndepărtat?

R.G: Afacerea noastră a urmat toate etapele ciclului de viață al oricărui business, de la prima perioadă, de căutări, de înfrângere a temerilor, de lansare, trecând apoi la etapa creșterii, în care carnetul de comenzi era mult mai bogat decât puteam noi face. Au fost vremuri în care am crescut foarte mult. Și am ajuns în perioada de criză, în care comportamentul de consum s-a ajustat, s-a schimbat și a trebuit să ne adaptăm, cu toate limitele pe care le avea, mai ales cele date de tipul de produs pe care îl facem, unde nu e loc prea mult de inovare. În permanență am fost obligați să umblăm la costuri, la modul de a lucra.

Pentru că m-ați întrebat de istoric în acești 20 de ani, am trecut de la etapa în care erau diferențe culturale semnificative între producătorii români, modul nostru de lucru, filosofia noastră a muncii și cultura, educația, comportamenul și pretențiile unui consumator de afară, să spunem francez. Noi eram încă la „lasă șefu’ că merge și așa”. Din fericire nu mai suntem, am evoluat. Trebuia să facem cu acest „merge și așa” un produs care să corespundă exigențelor unui consumator cu educația din vest, din Franța de exemplu.

Rep: Ați ajuns la acest nivel, nu?

R.G: Am fost condamnați să ajungem. Sunt unii care s-au pierdut pe drum. Noi am rezistat tocmai pentru că am reușit să ne adapătăm și să facem în așa fel încât să continuăm să răspundem bine acestor exigențe.

Rep: Și viitorul? Am spus 3 ani, dar haideți să mai reducem. Anul acesta, anul viitor, care sunt provocările care stau în fața unui astfel de business și cum le vedeți surmontate?

R.G: Avem aceleași provocări, aceleași temeri, aceleași angoase pe care  le au întreprinzătorii din toate sectoarele. Cea mai importantă este aceea a forței de muncă. Este din ce în ce mai greu să găsim forță de muncă, nici măcar foarte calificată. Noi suntem într-o industrie în care în mod natural nu e nevoie de forță de muncă foarte bine calificată, foarte școlarizată. Se califică la locul de muncă. Este foarte greu să o găsim. Suntem în permanență obligați să lucrăm în această tensiune între presiunea pe costuri, inclusiv din motivul lipsei forței de muncă și concurența care ne obligă, și clienții care ne impun o anumită limită de preț. Suntem în permanență în această menghină. Trebuie să rămânem optimiști.

Rep: Până la urmă, acesta este farmecul antreprenoriatului...

R.G: Dacă ar fi simplu ar face toată lumea. 

 

 

Mai multe ediții ale emisiunii Actualitatea de prânzhttps://www.rfi.ro/tag/esential

Emisiunea Esențial din 26 iunie 2019