​Euro, campion la săritura în înălțime; ridică ștacheta spre 4,70

euro.jpg

Moneda europeană a ajuns marți, 21 noiembrie 2017, la cel mai înalt nivel din istorie față de leu.
Image source: 
pixabay.com

Ieri, moneda europeană a ajuns la cel mai înalt nivel din istorie față de leu. Este doar o bornă de moment, care, știe toată lumea, va fi depășită. Poate chiar azi. Oricât de mult ar liniști populația reprezentanții Băncii Naționale spunând că fluctuația cursului de schimb este absolut normală, există perioade în care raportul leu-euro produce emoție. Oricât de mult ne-ar spune bancherii că o devalorizare a leului cu 1% nu trebuie să îngrijoreze, pentru cetățeni și oameni de afaceri cursul de schimb este o temă importantă.

Suntem, așadar, exact în perioada în care creșterea euro este în atenția publicului și a mediului de afaceri. Încercând să se găsească explicațiile devalorizării monedei naționale, mai apare ideea că guvernul nu are nicio vină și că responsabilă de evoluția cursului de schimb este banca centrală.
 
Inexact. Nu trebuie să uităm că evoluțiile de pe piața valutară sunt reflecția indicatorilor din economia reală. Din acest punct de vedere, economia românească oferă multe motive pentru întărirea euro.
 
Astfel, deficitul balanței comerciale care ajunge la un miliard euro pe lună presează asupra cursului de schimb. Miliardul de euro, care este lunar diferența dintre importuri și exporturi (în favoarea importurilor, bineînțeles), nu are cum să nu se vadă în cursul de schimb. Trebuie să înțelegem că un miliard de euro care iese lunar din țară în plus față de banii care intră sunt găsiți pe piața valutară din România. Iar atunci când o marfă este mai căutată, cum este cazul acum cu moneda europeană, ea devine mai scumpă.
 
Desigur, trebuie să ne întrebăm cum s-a ajuns la o creștere atât de mare a deficitului de balanță comercială. Răspunsul este simplu: stimularea fiscală și salarială, adică scăderea taxelor și impozitelor concomitent cu creșterea salariilor a crescut cererea pe piață internă. Consumatorii au cumpărat mai multe produse alimentare sau bunuri de folosință îndelungată. O parte dintre acestea vin din import. Regula pe piața românească este simplă: cu cât crește consumul, cu atât cresc importurile. Este o realitate care pentru a fi schimbată are nevoie de ani de zile, de investiții și de o strategie corectă. De asemenea, nu trebuie uitat că în ultimii ani a avut loc o creștere a creditării, în special pentru persoanele fizice. Banii din împrumuturi s-au dus tot spre consum și deci tot spre creșterea consumului și implicit a importurilor.
 
Dacă deficitul de balanță comercială ne arată ieșirile sau mai exact o parte din ieșirile de capital din țară, trebuie să avem în vedere și intrările de valută. Ele vin de la rezidenții români în străinătate, din investiții străine și din fonduri europene. La toate aceste trei capitole, intrările au fost mai mici decât în ultimii ani. Investițiile străine au scăzut, iar intrările efective de fonduri europene s-au prăbușit față de anul trecut.
 
Deși programul de guvernare prevedea o absorbție sporită a fondurilor europene, realitatea a fost alta. Autoritățile de management au fost acreditate cu mare întârziere, în a doua jumătate a anului, iar administrația s-a dovedit incapabilă să dezvolte proiecte care să asigure finanțări europene. Este clar că un volum mai mare de valută intrată în România ar fi pus mai puțină presiune asupra cursului de schimb.
 
Desigur, toată lumea se întreabă acum unde se va duce euro? Au apărut deja analiști care prognozează un curs de schimb de 4,7 lei pentru un euro până la Sărbătorile de Crăciun. Există deja opinia că banca centrală nu poate să se opună unei tendințe de piață și ca atare nu va interveni până la stabilizarea cursului. Nu în ultimul rând, mesajele politice și cele de politică economică, divergente și haotice, au dus la fluctuații ale cursului de schimb. Toate acestea sunt adevărate, dar viitoarea evoluție a monedei europene în raport cu leul este aproape imposibil de anticipat.

332

Facebook comments