Rectificare bugetară: mai mulți bani la salarii și pensii, tăieri de la investiții

A doua rectificare bugetară a anului se produce într-un moment special. În momentul în care statistica a anunțat o creștere economică record. Creșterea, cu 7%, în primele nouă luni, sau chiar cu 8,8%, față de anul trecut, este elementul esențial în estimarea creșterii veniturilor și cheltuielilor bugetare operate în cele două rectificări.

Dar a doua rectificare bugetară este un bun moment pentru a explica un mecanism tehnic, dar extrem de important pentru echilibrul bugetului. Este vorba despre așa-numitele plafoane ale unor indicatori fiscal-bugetari. De altfel, există o lege care anual se emite în tandem cu bugetul de stat, care stabilește o serie de plafoane de cheltuieli. Trebuie spus că plafoanele au fost introduse prin lege, în anul 2010, o dată cu legea responsabilității fiscale și au avut un dublu scop. Pe de o parte, prin definirea unor plafoane de cheltuieli se impunea construirea unui buget de stat echilibrat și corect dozat. Pe de altă parte, plafoanele aduc o rigoare bugetară, în sensul că nu permite ca pe parcursul anului, așa cum se întâmplă, să fie mutate masiv cheltuieli dintr-o zonă în alta. Plafoanele obligă guvernul la responsabilitate și împiedică devieri majore. Ele sunt, sau ar trebui, să fie un fel de „pat al lui Procust” în care este pus bugetul pentru a fi înlăturate excesele bugetare.
 
Concret, plafoanele sunt impuse pentru o serie de indicatori: plafon al deficitului bugetar, atât ca valoare nominală, cât și ca procent din produsul intern brut, plafoane pentru cheltuielile de personal, nominal și ca procent din produsul intern brut, plafon privind datoria publică, plafon de emitere de garanții, precum și un plafon privind nivelul de împrumuturi realizat de administrațiile locale.
 
După cum se poate vedea, introducerea plafoanelor și respectarea lor ține de disciplina bugetară. Prin plafoane se încearcă să fie controlate cei mai importanți indicatori bugetari, precum deficitul, datoria publică sau cheltuielile de personal. Plafoanele bugetare au fost introduse, în urmă cu șapte ani, într-un moment în care nu doar România, ci întreaga Europă, caută să stăpânească derapajele crizei și să țină sub control deficitele și datoria.
 
Din păcate, arată Consiliul fiscal, a doua rectificare din acest an, încalcă logica și regula plafoanelor. Trebuie spus că nu este prima oară când sunt ignorate plafoanele bugetare și când se folosesc derogările de la lege. Consiliul fiscal spune negru pe alb „ca sunt încălcate cvasi-totalitatea regulilor fiscale”'. Adică, nu sunt respectate plafoanele privind deficitul bugetar nominal, cheltuielile de personal, nominale și ca procent din PIB. Singura cifră care se păstrează în limita legii este cea privind deficitul bugetar ca procent din produsul intern brut, adică foarte aproape de 3% din PIB. Trebuie însă menționat că legea permite astfel de derogări de la respectarea plafoanelor de cheltuieli și de aceste prevederi s-au folosit toate guvernele. Ceea ce nu scuză felul în care a fost făcută a doua rectificare bugetară a anului de către guvernul Tudose.
 
Practic, mișcările bugetare sunt simple și ele continuă tendința începută o dată cu prima rectificare a anului, din luna septembrie. Cresc cheltuielile cu salariile bugetare (plus 626 milioane lei), cele cu asistența socială (plus 1,39 miliarde lei) și cele ale fondului de rezervă, plus 336 milioane lei. De remarcat că fondul de rezervă este un instrument „bun la toate”, în sensul că se pot finanța la grămadă asistența socială, investițiile administrației locale sau subvențiile agricole. Echilibrul se realizează, din păcate, prin tăierea investițiilor. Astfel, se ajunge ca bugetul de investiții să scadă față de anul trecut cu 8%, după ce proiectul inițial avea o țintă ambițioasă, și anume o creștere a investițiilor cu 33% față de anul trecut.
 
În concluzie, rectificarea bugetară consacră întreaga politică fiscală a acestui an: bani mai mulți pentru salarii și pensii și mai puțini pentru investiții.
 
 

344

Facebook comments