Raport despre bunăstare: dărâmarea mitului comunist

bunastarea-kpmg.jpg

Evoluția bunăstării în România în perioada 1990-2014
Sursa imaginii: 
zf.ro

Cea mai banală conversație începe, de multe ori, cu uzuala formulă: ”cum îți merge?”. Compania de consultanță KPMG și-a pus întrebarea, mai generală, “cum ne merge, nouă, românilor?” și a gasit răspunsul într-un studiu cu un titlu incitant “Evoluția bunăstării în România în perioada 1990-2014”. Așadar, studiul trece în revistă datele importante care caracterizează bunăstarea pe o perioadă de două decenii și jumătate de la schimbarea politică și economică din anul 1989.

De altfel, autorii studiului nu ascund că au început cercetarea plecând de la faptul că auzim, încă prea des, în spațiul public, sintagma “înainte, adică pe vremea lui Ceaușescu, trăiam mai bine”. Se trăia, într-adevar, mai bine înainte de anul 1989? A făcut România progrese în materie de bunăstare în cele două decenii și jumătate de democrație și economie liberă?

Pentru a răspunde la aceste două întrebări care par simple, la prima vedere, experții au apelat la un bagaj de analize destul de sofisticat, pentru a depăși dificultățile inerente realizării unui astfel de studiu, cum ar fi, de exemplu, definirea bunăstării. Autorii lucrării explică faptul că există o perspectivă obiectivă și una subiectivă asupra bunăstării, care, însă, se poate analiza cu mijloace sociologice. Analiza realizată de KPMG se concentrează pe o perspectivă obiectivă.

Desigur, tentația de a identifica bunăstarea cu creșterea produsului intern brut este irezistibilă. Numai că, pentru a vorbi despre bunăstare, nu este suficient doar indicatorul economic ce caracterizează creșterea economică. Există, de altfel, studii solide care arată vulnerabilitățile PIB-ului în a caracteriza bunăstarea unei țări. Un studiu al Comisiei Europene arată chiar că PIB-ul nu măsoară, de exemplu, incluziunea socială sau gradul de sustenabilitate a mediului.

În aceste conditii, pentru a cerceta bunăstarea, autorii studiului aduc, alături de PIB, o serie de indicatori care să completeze și să diversifice analiza. Astfel, indicatorii utilizați în studiu sunt din domeniul sănătății (speranța de viață și supraviețuirea infantilă), din zona economică (veniturile și consumul) și din zona educației (rata înmatriculărilor în sistemul de învățământ superior și un index al educației). De asemenea, România este analizată în raport de statele din Europa Centrală și de Est plus Germania, considerată “motorul economic al Europei”.

Iată, sintetic, rezultatele studiului. Speranța de viață a crescut după anul 1989 cu 5,3 ani. Cu specificul că România și Bulgaria, spre deosebire de Ungaria, Cehia, Polonia sau Germania, au avut un start întârziat, indicatorul începând să urce din anul 1998.
În ceea ce privește rata supraviețuirii infantile, România a avut, în perioda 1990-2014, o creștere consistentă, de plus 21%.
Creșterea de PIB este analizată începând cu anul 1950, iar rezultatul este interesant. Datele arată că pentru economia românească declinul a început, de fapt, încă din anul 1987. Scăderea economică a continuat și în primii ani de economie liberă și a culminat cu anii 1997-1999. Începând cu anul 2000, cu excepția crizei economice din 2009-2010, economia a crescut constant. De exemplu, PIB-ul din 2014 este de 1,8 ori mai mare decat PIB-ul din 1991.

Consumul gospodăriilor a avut o evoluție divergentă. O creștere ușoară până în anul 2000, un boom până la apariția crizei, în anul 2008, și o revenire începând cu anul 2011. Trebuie remarcat că ritmul de creștere al consumului a fost determinat de creditare și de creșterea veniturilor populației.

Înscrierile în învățământul superior reprezintă unul din indicatorii analizați, specific sistemului educațional. Evoluția este oarecum oscilantă. Rata înmatriculărilor începe spectaculos, după 1990, o dată cu apariția învățământului universitar privat și cunoaște o scădere bruscă în perioada 2007-2013, atunci când numărul de studenți s-a redus la jumătate. Cauzele sunt mai dificil de explicat, dar ele țin de schimbarea opțiunilor tinerilor pentru meserii mai putin calificate sau chiar plecarea acestora în afara țării.

În concluzie, în ultimii 25 de ani, România a cunoscut o evoluție consistentă a bunăstării. Dacă privim, însă, în comparație cu statele din Europa Centrală și de Est, România are cele mai bune performanțe în ceea ce privește consumul gospodăriilor și supraviețuirea infantilă. Ceea ce ne arată că încă este loc de mai bine.