Lumini şi umbre în probabilul guvern Grindeanu

rudi.jpg

Președintele PSD Liviu Dragnea prezintă componența Executivului Grindeanu
Image source: 
Site-ul Partidului Social Democrat

Guvernul nominalizat are o serie de atuuri, dar și câteva puncte sensibile. Componența guvernului ridică unele semne de întrebare. Dar, mai important, va fi complicat ca bugetele statului să reziste în fața implementării unui program de guvernare foarte generos.

Guvernul Grindeanu, care se va prezenta astăzi în plenul Parlamentului, pentru vot, poate fi analizat pe mai multe paliere. Prima observaţie se referă la prezenţa unor propuneri de miniştri cu experienţă şi cu o carieră construită în instituţiile administraţiei locale. Este vorba despre primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, despre, de acum, celebra doamnă Shhaideh, despre ministrul transporturilor, Răzvan Cuc, despre Carmen Dan, de la Ministerul de Interne, despre ministrul energiei, Toma Petcu şi, ultimul pe listă, chiar premierul Sorin Grindeanu.

Toţi aceştia reprezintă curentul pe care Liviu Dragnea a dorit să îl aducă încă de la început în Executiv şi anume expertiza locală. Ideea are un punct forte şi unul slab. Cel forte este că oamenii propuşi înţeleg mecanismele din teritoriu şi astfel pot influenţa politica de la centru. Punctul slab este că noii veniţi în funcţii în administraţia centrală trag după ei suspiciunea că îşi aduc interesele de partid şi de afaceri din zonele din care vin. Tradus, acest lucru înseamnă că alocările bugetare sau numirile în funcţii se vor interfera cu interesele de pe plan local. Ca o curiozitate, să spunem că judeţul Giurgiu are doi miniştri propuşi în guvern pe cel de la transporturi şi ministrul energiei.

În al doilea rând, guvernul propus are în compoziţie un amestec de tehnicieni cu carnet de partid, de vechi combatanţi în politică şi administraţie (precum Petre Daea şi Teodor Meleşcanu) şi doi miniştri a căror platforma profesională se împleteşte între mediul de afaceri şi experienţa în administraţie (este vorba de Alexandru Petrescu de la Economie şi Florin Jianu de la Mediul de afaceri şi IMM).

Desigur, se poate observa că o parte dintre miniştrii propuşi au mai făcut parte din guverne anterioare, respectiv guvernul Ponta, fie în calitate de miniştri, fie la nivel de secretari de stat. Este cazul lui Răzvan Cuc de la transporturi, care a fost o scurtă perioadă secretar de stat în cadrul ministerului şi ministrul propus al apărării, Gabriel Leș.

La prima vedere, există cel puţin trei vulnerabilităţi în guvernul Grindeanu. Prima este Lia Olguţa Vasilescu, nu doar pentru problemele complicate pe care le are cu justiţia, ci şi pentru că încă primarul Craiovei nu are expertiză în legislaţia muncii. Or, Codul muncii (care se doreşte a fi schimbat) sau legea privind salarizarea unitară au nevoie de un ministru care să aibă minime cunoştinţe în acest domeniu. În al doilea rând, propunerea de la Ministerul Energiei este neînspirată. De ce? Pentru că anul acesta ar trebui implementată strategia energetică, finalizată deja, şi ar trebui clarificată legea redevenţelor. Toma Petcu, un inginer constructor, care a fost subprefect de Giurgiu şi apoi preşedinte la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, nu are nicio expertiză într-un domeniu complicat precum cel al energiei. A treia temă complicată este chiar cea a doamnei Sevil Shhaideh, a cărei numire în funcţia de prim-ministru a fost refuzată de preşedintele României. Revenirea cu propunerea Shhaideh, de data aceasta pentru funcţia de vicepremier şi de ministru în fruntea unui nou minister transformat într-unul mamut din punctul de vedere al finanţării şi al deciziei în teritoriu, înseamnă, de fapt, a forţa mâna preşedintelui Iohannis.

În fine, problema majoră a acestui guvern va fi gestionarea unui program de guvernare „de tip Moş Crăciun”, adică un program care dă ceva fiecărei categorii sociale. Din acest punct de vedere, bugetele, cel de stat şi cel al asigurărilor sociale, vor fi sub o presiune imensă. Să fim realişti, nu există analize financiare care să arate efectele aplicării programului de guvernare asupra bugetelor de stat. Există doar o serie de corelaţii care se bazează pe felul în care se compensează între ele diversele măsuri. Concret, creşterea salariului minim compensează măsurile de scădere a contribuţiilor sociale şi de sănătate pentru pensii. Realitatea va fi însă mai dură decât estimările iniţiale, iar ministrul finanţelor propus, Viorel Ştefan, va avea viaţă grea. Chiar dacă Viorel Ştefan are o solidă experienţă fiscală, dar din poziţia de membru al Parlamentului. La minister, lucrurile se schimbă radical. Cert este că se aşteaptă cu sufletul la gură ca guvernul să se apuce de treabă şi să aplice programul promis în campanie. Un program care are deja un câştigător cert: angajaţii din sectorul bugetar. Reprezentanţii mediului de afaceri se află, să fim realişti, în faţa unor mari necunoscute.