Om bogat, om sărac. În conturi bancare

Banca Naţională a prezentat tradiţionalul raport de stabilitate financiară, referitor la anul 2015. Raportul aduce ca de obicei o serie de date interesante care privesc piaţa financiară din România. 

Totul pleacă de la harta riscurilor interne şi externe. Este de reţinut o creştere a riscului extern privind scăderea încrederii investitorilor în economiile emergente. Acest risc ar putea veni de la incertitudinile privind creşterea economică globală şi accentuarea tensiunilor geopolitice. Trebuie remarcat, de asemenea, că pe plan intern a scăzut riscul privind impredictibilitatea cadrului legislativ în domeniul financiar-bancar. Cu alte cuvinte, după ce tot anul toată lumea s-a certat cu toată lumea pe tema legii dării în plată, acum lucrurile s-au mai liniştit. Cu amendamentul că BNR consideră în cadrul raportului de stabilitate financiară că legea dării în plată ar trebui să facă o diferenţă între debitorii care nu mai pot să plătească, aşa-numitele cazuri sociale, şi cei care nu mai vor să plătească.

În acelaşi timp, BNR constată că, în acest moment, România are o poziţie stabilă pe piaţa financiară internaţională, în sensul că nevoia de finanţare se gestionează, că riscul şi costul de finanţare sunt scăzute. Totul merge bine, dar petrecerea poate fi stricată, repetă studiul BNR, de schimbarea percepţiei investitorilor asupra economiilor emergente, inclusiv asupra României. Cum se poate schimba percepţia? Aceasta este întrebarea. Răspunsul este complicat, dar percepţia investitorilor în România se poate modifica fie de la modificarea unor legi care afectează mediul de business, fie de la o atenţionare a unei agenţii de rating, fie de la subminarea echilibrului bugetar.

Raportul BNR menţionează şi evoluţia creditului în economia românească. Mişcarea importantă este legată de continuarea creşterii ponderii creditului în lei. Creditele în lei pentru populaţie au ajuns să aibă o pondere de 57% din totalul creditelor, iar în cazul companiilor procentajul atinge nivelul de 55%. Schimbarea are trei explicaţii: creditul „Prima casă” a fost acordat numai în lei, dobânda de politică monetară rămâne stabilă şi la un nivel scăzut, iar depozitele în lei la instituţiile de credit au crescut.

Raportul arată că avuţia netă a populaţiei a crescut în anul 2015 cu 7% faţă de anul precedent. În termeni nominali, avuţia ajunge aproape de 1.000 miliarde lei. Trebuie spus că vârful atins de acest indicator – avuţia populaţiei – era în anul 2007, înainte de criză, de 1.200 miliarde lei.

Activele populaţiei sunt compuse din activele imobiliare şi cele financiare. Creşterea din anul 2015 se datorează atât majorării veniturilor populaţiei, cât şi creşterii preţurilor din zona imobiliară. Din totalul avuţiei populaţiei, majoritatea sunt proprietăţi imobiliare, în timp ce din activele financiare, depozitele bancare deţin ponderea cea mai mare, respectiv de 29%.

Dar analiza privind situaţia economisirii bancare ne arată cât de inegal s-a dezvoltat societatea românească. Ne arată diferenţele majore dintre pătura bogată şi o extrem de subţire clasă de mijloc. Astfel, 10 milioane de români au depozite bancare, dar, practic, patru milioane este ca şi cum nu ar avea bani în bănci pentru că media sumelor atinge ridicola cifră de 21 lei. Alte două milioane de persoane au depozite de până la 1.000 lei, media fiind de 400 lei. 60% din deponenţi deţin sub 1% din totalul depozitelor bancare, iar 5% din deponenţi au 73% din depozitele în bănci.

În fine, la vârf, 136 de persoane deţin 2,6% din totalul depozitelor, cu o medie de 26 milioane lei. Desigur, aceasta este analiza depozitelor bancare. Avuţia populaţiei este completată de alte active, dintre cele mai importante fiind proprietăţile imobiliare. Să plecăm de la ideea că în băncile din România şi-au plasat banii cei care au făcut avere în mod corect, transparent. Datele BNR ne arată, aşadar, că, în 27 de ani, mediul de afaceri a produs 136 de milionari. Restul pot intra în atenţia a ceea ce fiscul numeşte controlul marilor averi.