Europa: tabloul de bord al datoriilor şi deficitelor

Europa a prezentat recent tabloul de bord al deficitelor bugetare şi al datoriilor publice. Cifrele sunt prezentate în dinamică, în perioada 2011-2014, şi sunt importante pentru că arată felul în care a reacţionat economia europeană la problemele crizei. Respectiv, o dată cu apariţia crizei, Europa şi-a construit o serie de mecanisme menite să corecteze efectele crizei şi să aducă parametrii economici în zone considerate sustenabile.

Tratatul fiscal şi semestrul european sunt doar două seturi de reguli care şi-au propus explicit reducerea datoriilor publice şi a deficitelor bugetare, indicatori care au explodat efectiv în primii ani ai crizei. Un amendament: au fost şi sunt economişti care au pus sub semnul întrebării eficienţa reglementărilor europene şi chiar mai mult au pus la îndoială capacitatea statelor de a reduce deficitele şi datoriile.

A reuşit Europa să scadă datoriile şi deficitele? Conform datelor recente, pe ansamblul Uniunii Europene au fost făcute progrese în ceea ce priveşte indicatorul deficitului bugetar. Atât la nivelul celor 19 economii care formează zona euro, cât şi pentru cele 28 de state ale Uniunii Europene, deficitul bugetar este în scădere, 2,6% pentru zona euro şi 3% din PIB pentru Uniunea Europeană pe ansamblu.

În schimb, în ceea ce priveşte datoria publică, Europa nu face progrese. În anul 2014, zona euro a avut datorii în creştere, de 92% din PIB, faţă de 86% în anul 2011. Iar Uniunea Europeană are datorii publice de 86% din PIB, din nou, în creştere faţă de anul 2011, atunci când nivelul datoriei publice era de 81% din PIB.

Ca o concluzie de etapă, tabloul general ne arată o Europă care a reuşit să reducă deficitul bugetar. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu datoria publică, un indicator care creşte în loc să scadă şi care se află mult peste ceea ce prevede criteriul european de la Maastricht, adică 86% faţă de 60% din PIB.

Dincolo de fotografia de ansamblu, indicatorii sunt diferiţi pentru multe state europene. Astfel, sunt doar câteva economii care, în ultimii ani, şi-au îmbunătăţit cifrele de deficit şi datorie publică. Este vorba despre Danemarca, stat care în patru ani a transformat deficitul bugetar de 2,1% în excedent de 1,5% din PIB scăzând în acelaşi timp datoria la 45% din PIB. Germania a reuşit progrese ajungând la un excedent bugetar de 0,3% şi păstrând datoria publică într-o zonă constantă, la un nivel de 75% din PIB. Irlanda, o economie lovită dur de criză, a reuşit un progres impresionant în materie de deficit bugetar, o scădere în patru ani de la 12,5% la 3,9%. Dar, Irlanda rămâne la un nivel extrem de ridicat al datoriei publice, de peste 100% din PIB.
Ceea ce ne arată că economiile lovite puternic de criză nu au putut să ajusteze în acelaşi timp şi datoria, şi deficitul. Chiar Grecia este un exemplu în acest sens, reuşind să reducă deficitul bugetar până la 3,6% din PIB, dar rata datoriei crescând de la 172% la 178% din PIB.

Morala datelor din Europa este că avem o problemă în Europa. Există o serie de state care prin reforme şi disciplină fiscală au reuşit să-şi echilibreze parametrii bugetari şi de datorie, în vreme ce altele se află în continuare la niveluri nesustenabile. Ceea ce nu face decât să complice situaţia şi să introducă hazardul în economia europeană. Pentru că fiecare stat se poate întreba de ce să facă eforturi de scădere a datoriei publice, în vreme ce state precum Italia, Belgia, Irlanda, Cipru sau Portugalia au în continuare o datorie mai mare decât PIB-ul. Sau de ce să reducă deficitul bugetar, făcând eforturi, în timp ce Marea Britanie, Spania sau Bulgaria pot avea deficite care depăşesc cu mult limita de 3% din PIB.

România este în parametri. Un deficit mic, 1,4% şi o datorie rezonabilă, 40%. Există, însă, două motive de îngrijorare. Primul, România rămâne economia cu cel mai mic nivel al veniturilor bugetare în PIB. România este singura ţară europeană care nu poate depăşi 33%. Nu este o surpriză, dar este în continuare îngrijorător. Al doilea motiv de îngrijorare îl reprezintă politica de relaxare fiscală şi salarială a guvernului care poate arunca în aer şi deficitul şi datoria.

Rubrică realizată cu sprijinul OMV Petrom.