Evaziune fiscala: adio din 2017?

Sub egida OECD va fi semnat astazi la Berlin un acord intre peste 50 de state care prevede schimbul automat de date fiscale si financiare intre tarile semnatare. Practic, o data pe an, statele se vor informa reciproc despre cetatenii care aduc bani in strainatate si despre destinatia sumelor respective. Romania participa la acest sistem, iar Acordul va fi semnat de ministrul finantelor, Ioana Petrescu.

Inainte de ceremonia de la Berlin, ministrul finantelor Ioana Petrescu a explicat pentru RFI ca “scopul Romaniei este de a reduce evaziunea fiscala in contextul in care deficitul nostru bugetar este mic”, iar spatiul de manevra este, in consecinta, destul de redus. Practic, doamna ministru identifica reducerea evaziunii fiscale drept sursa de suplimentare a veniturilor la buget, ceea ce nu este o idee noua, ci una enuntata de toti predecesorii domniei sale. Prin acordul de schimb automatizat de date, Romania va primi informatii despre banii pe care cetateni romani ii au in conturi in stranatate – e vorba despre sume nedeclarate si neimpozitate.

Superb. Lipsuri nu sunt?

O analiza a Acordului realizata de ONG-ul Tax Justice Network arata in continuare destule lipsuri ale documentului semnat astazi la ministerul de finante din Berlin. Una din principalele critici se refera la folosirea restransa a datelor. Asta inseamna ca autoritatile publice, ANAF in Romania, nu pot utiliza informatiile venite din Cipru, de exemplu, decat pentru impunere, adica pentru colectarea de taxe pe sume nedeclarate. O alta folosire a datelor, de exemplu in cazuri de spalare de bani sau coruptie, nu este permisa decat cu aprobarea statului in care se gasesc banii. Greu de imaginat ca un paradis fiscal isi va distruge propriul “brand” prin asemenea decizii.

O alta problema a Acordului este tratamentul inegal al tarilor semnatare. Acordul nu prevede, in esenta, decat adoptarea unui Standard Comun de Raportare. Schimbul de informatii in sine se va derula pe baza unor tratate bilaterale intre state. In cazul Romaniei, autoritatile vor “alege statele cu care fac schimb de informatii”, explica pentru RFI ministrul Ioana Petrescu. “Probabil exista foarte putin romani care au conturi in Papua Noua Guinee, drept urmare e foarte putin probabil sa facem schimb cu aceste state. Dar, probabil, exista multi romani care au conturi in alte tari europene (...) asadar vom schimba informatii cu aceste state”, spune Ioana Petrescu.

Probleme ce pot aparea

  • Orizontul de timp in care multe dintre statele semnatare vor incepe schimbul automat de informatii este septembrie 2017. Pana atunci, cine are interes sa faca asta, are destul timp sa isi acopere sumele puse la adapost de autoritati. Mai mult, conturile deschise inainte de 2016 intra sub incidenta unui prag de 250.000 de dolari americani sub care nu se raporteaza statelor de origine.

  • Apoi, mai este si componenta de vointa politica. Desi ministrul de finante semneaza Acordul cadru, Parlamentul Romaniei va trebui sa il ratifice si sa il transpuna in legislatia nationala cu arhitectura institutionala de rigoare ce trebuie creata. Exista astfel riscul ca proiectul din Parlament sa contina unele modificari ce sa ofere si mai multe portite de scapare pentru marii evazionisti si corupti. Daca ne uitam doar la dosarele Microsoft si cel al Retrocedarilor, banii din afaceri corupte erau spalati prin conturi off-shore.

  • Publicarea listei cu tarile cu care Romania va schimba date in cadru bilateral s-ar putea transforma intr-o lista cu destinatii in care evazionistii sa isi mute banii. Daca din 50 de state semnatare, Bucurestiul va vrea sa afle despre romanii din doar 30, de pilda, de ce nu s-ar muta in alta parte inainte de a fi deconspirati?

  • In fine, implementarea schimbului automat de informatii va presupune crearea unor baze de date comune cu fiecare stat partener. Atribuirea contractelor publice pentru aceste proiecte IT are darul de a ridica semne de intrebare chiar si inainte de lansare avand in vedere multiplele scandaluri pe acest subiect in Romania.

Concluzie

Faptul ca Romania adera la aceasta conventie de schimb de date fiscale si financiare este un lucru bun. In sine Acordul este un pas inainte catre dezideratul transparentei financiare. De acum si pana in 2017, e datoria societatii civile sa urmareasca ce se va intampla cu exactitate in Parlamentul de la Bucuresti astfel incat portitele de scapare care exista oricum sa nu fie deschise si mai larg de catre clasa politica a Romaniei.