Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Criza cerealieră ucrainiană, lovitură grea pentru țările cu venit mediu redus--interviu cu Joe Janzen

janzenuniversity_of_illinois.png

Joe Janzen, expert în economia agriculturii, Universitatea statului Illinois--Urbana Champaign
Joe Janzen, expert în economia agriculturii, Universitatea statului Illinois--Urbana Champaign
Sursa imaginii: 
University of Illinois

Joe Janzen, personalitate des citată în aceste zile de organizații mediatice prestigioase precum Financial Times, Bloomberg și New York Times,  predă la facultatea de economia agriculturii din cadrul  Universității statului Illinois--Urbana Champaign. El studiază cu precădere dinamica prețurilor și tranzacțiilor pe piața mărfurilor agricole. De la începutul războiului din Ucraina Joe Janzen analizează efectele reducerii ofertei--în acest caz de grâu și porumb rusesc și ucrainian--asupra valorilor fixate la burse și asupra mecanismelor prin care aceste revalorizări bursiere duc la creșterea prețului alimentelor.

În Ucraina, a 45-a țară că suprafață din lume, cu 15% din populație angajată în agricultură, cultivarea și  comerțul de cereale este o activitate în esență privată. Întreprinderile mici și mijlocii exploatează aproximativ 11 milioane hectare, agri-corporații mari precum Kernel, Ukrland sau Nibulon circa 6 milioane. Începând de la 1 iulie 2021, indivizi pot cumpăra până la 100 de hectare; din 2024, companiile agricole ucrainiene vor putea achiziționa prin licitație până la 10.000 de hectare. Entitățile străine prezente pe piața ucrainiană--printre ele giganți americani precum ADM, Cargill sau CHS--încă n-au drept de proprietate. Se așteaptă ca Ucraina să piardă cam un sfert din suprafața cultivabilă, în condițiile în care ea furniza înaintea invaziei, la prețuri extrem de avantajoase, 46% din exportul mondial de semințe de floarea soarelui, 16% din cel de porumb, 7% din cel de grâu.  Zeci de mii de tone din recolta anului trecut sunt blocate în silozuri. Efectele ostilităților asupra recoltei din acest an și piețelor agricole se vor resimți din plin abia în august-septembrie. Pe termen mai lung, va decide măsura în care fermierii locali vor avea acces la forță de muncă, diesel și îngrășăminte. De reamintit că 70% din Dieselul ucrainian și majoritatea îngrășămintelor proveneau din Rusia. Este cert că dereglările provocate de război pe piețele agricole vor avea un impact major asupra țărilor mai sărace.  Înaintea invaziei, Moldova importa 92% din grâul său din Ucraina,  Libanul 80%,  Tunisia 49%, Libia  și Pakistan-ul 46%, Egiptul 26%, Bangladesh-ul 25%.

Joe Janzen:  Traseul începe cu fermele--sector ce rămâne difuz în Ucraina--și un număr de corporații agricole mari. Pe parcursul grânelor către  consumatorul final intervine apoi un grup de întreprinderi comerciale majore-- ADM, Bunge, Cargill, Louis Dreyfus și o cooperativă cu sediul în Statele Unite, CHS--la concurență cu o puzderie de entități ceva mai mici. E un spațiu extrem de competitiv.

Reporter: Cum se stabilește și ce întră în prețul cerealelor? Cât revine fermierului, prima veriga a lanțului?

Joe Janzen:  E important de notat că între fermier și consumatorul de produse alimentare se interpun activități care adaugă valoare. Statistica cea mai citată aparține Ministerului american al Agriculturii și estimează partea ce revine fermierului la 15%. Restul revine activităților intermediare, transport, depozitare, procesare,  și burselor cerealiere care-și iau o parte infimă. Prețurile sunt stabilite nu la burse, ci de către sute de mii de firme care, în fiecare zi, interacționează pe piața materiilor de bază.

Reporter: Când prețurile cresc, cine e "vinovat" și  cine beneficiază cel mai mult, fermierul sau intermediarii?

Joe Janzen:  Se poate spune că fermierii din toată lumea beneficiază de creșterile mari de prețuri pentru recolta din acest an și anul ce vine. Materiile agricole prime sunt transformate într-o multitudine de moduri, într-o mulțime de produse. Cât beneficiază fermierul în raport cu celelalte firme ale circuitului alimentar e ceva greu de stabilit cu exactitate.

Reporter:  Ce guvernează relația furnizor-cumpărător? Contractele? În cazul grâului și porumbului, ce se contractează? Recolta curentă, cu un an înainte, doi, trei? În contextul actual, cât de ușor ar fi pentru un cumpărător--de exemplu african--să anuleze contractul cu Ucraina ca să poată căuta alternative?

Joe Janzen:   Se produc, în acest climat, o serie întreagă de activități contractuale. Avem burse agricole globale care tranzacționează pe un an-doi înainte. Dincolo de acest orizont incertitudinea este atât de mare încât puțini se hazardeaza. E greu, pentru că războiul a pus obstacole în calea comerțului.  Probabil că în unele cazuri se va activa așa-numita "forță majoră", clauza prin care părțile cad de acord că e imposibil de onorat contractul. Multe alte țări produc grâu și porumb, dar problema este că la un preț mai ridicat--situație greu de gestionat pentru țări în dezvoltare cu un venit mediu mai redus.

Reporter: Ce daune, ce dificultăți cauzează absența sau reducerea temporară a exporturilor cerealiere ucrainiene? Se știe cu exactitate?

Joe Janzen:  Că este greu pentru populație știm din declarațiile politicienilor și oamenilor de afaceri din numeroase țări, dar exact ce pagube  economice reale cauzează întreruperea fluxului cerealier ucrainian e greu de stabilit. Pentru state cu un venit mediu extrem de scăzut, în special cele din Orientul Mijlociu,  unde activitatea economică este îngreunată, povara asupra oamenilor de rând este extrem de grea pentru că există o capacitate economică extrem de limitată de a suporta prețuri mai mari.

Reporter:  Unde, la ce burse,  se tranzacționează și speculează pe grâne ucrainiene?

Joe Janzen: Toate granele sunt tranzacționate pe bani gheață, nu neapărat la burse. Rostul burselor este activitatea de "hedging", operațiuni de reducere a riscului fluctuațiilor de prețuri. Bursa cerealieră cu volumul cel mai mare de tranzacții din lume este în SUA, Grupul CME, fosta Bursă Mercantilă din Chicago. Sunt și alte burse de mărfuri, și aș menționa-o pe cea de la Paris, Matif sau Euronext, unde se tranzacționează pe o mare cantitate de grâne din zona Mării Negre.

Reporter:  Pe ce se bazează activitățile de hedging? Cine furnizează informația?

Joe Janzen: Se bazează pe anticiparea prețurilor. În acest sens, unul dintre avantajele marilor companii de comerț este că posedă informație destul de solidă. Guverne și organizații non-guvernamentale precum Consiliul Internațional al Cerealelor furnizează însă informații care să armonizeze, să niveleze imaginea cererii și ofertei pe piețele agricole.

Reporter:  Cum arată acest tablou al cererii și ofertei din punctul de vedere al specialistului?

Joe Janzen:  Dacă privim doar cota ucrainiană pe piața mondială de grâu și porumb, la prima vedere ea nu pare mare. Ucraina exportă cam 30 de milioane tone metrice pe o piață globală de sute de milioane tone metrice. Problema este că războiul a izbucnit într-o perioada în care piață este sensibilă la preț și într-o regiune producătoare de grâu și porumb la prețul cel mai mic. Faptul că a fost scoasă din joc marfa cea mai ieftină se adaugă la teama că, dacă războiul se prelungește, acest stoc la preț avantajos nu va reintra în circuit multă vreme de acum încolo.

Reporter:  Închei cu o întrebare care poate suna cinic: nu-i conflictul ucrainian o șansă de profit în plus pentru negustorii și speculanții pieței cerealiere mondiale?

Joe Janzen:  Într-un fel da. Diferența între prețul achiziționării grânelor din Ucraina și cel la care le poți vinde s-a mărit. Companiile comerciale ar spune că a crescut și prețul serviciilor pe care le oferă: cerealele vor fi greu de transportat, chiar dacă blocada e ridicată. E deci și o șansă dar și o dificultate reală.

 
Joe Janzen intervievat de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA