Lupta pentru viitor: Ucraina abordează reconstrucția orașelor distruse de război

Ucraina

Fotografie aeriană în care se observă o zonă rezidențială distrusă din Irpin, la nord-vest de Kiev, la 24 aprilie 2022.
Sursa imaginii: 
Genya Savilov/AFP via France 24

Irpin, o suburbie din apropierea Kievului, a fost în mare parte distrusă în timpul luptelor urbane aprige care s-au dat în primele săptămâni de la începerea războiului în Ucraina. Acum că trupele rusești au fost obligate să părăsească zona, autoritățile locale au chemat arhitecți ucraineni pentru a concepe planul de reconstrucție al zonelor urbane. Misiunea lor este foarte dificilă.

Când armata ucraineană a recucerit orașul Irpin de la trupele rusești la 28 martie, suburbia de la nord-vest de Kiev, cândva înstărită, era în mare parte distrusă.

Localnicii s-au grăbit să fugă la sfârșitul lunii februarie, când Irpin și alte orașe învecinate, precum Bucha și Hostomel, au devenit frontul principal în încercarea forțelor rusești de a încercui și cuceri capitala Ucrainei.

Săptămânile în care s-au dat lupte urbane aprige au distrus aproape complet părți întregi ale orașului. După ce armata rusă a părăsit zona, ofițerii ucraineni de aplicare a legii au raportat că 885 de clădiri au fost distruse în totalitate, 2.738 au fost parțial distruse și 8.651 au suferit daune superficiale.

Infrastructura a fost, de asemenea, afectată. Pentru a încetini avansul soldaților ruși, forțele ucrainene au aruncat în aer principalele poduri de legătură cu capitala Kiev. Spitalele și școlile au fost țintele atacurilor rusești. Autoritățile ucrainene au început deja să curețe minele rusești, despre care se spune că au fost puse în parcuri, locuri de joacă și în fața locuințelor. Până în prezent, doar câțiva locuitori au reușit să se întoarcă în oraș.

„Restaurare și dezvoltare”

Însă, pe 5 mai, autoritățile au început să se gândească la un nou viitor pentru suburbie. „Aproximativ 120 de arhitecți din toată Ucraina au sosit la Irpin pentru a concepe o strategie pentru restaurarea și dezvoltarea orașului”, a declarat Oleksiy Kuleba, șeful personalului umanitar al Administrației Regionale de Stat din Kiev, într-un mesaj pe Telegram, mulțumindu-le celor care au acceptat invitația.

Nu este un lucru neobișnuit să se înceapă discuțiile privind reconstruirea unui oraș, chiar dacă luptele continuă în alte regiuni din Ucraina, afirmă Dr. Pierre Purseigle, profesor asociat la Universitatea din Warwick (Marea Britanie) și specialist în istoria războiului și a catastrofelor urbane.

„Pentru a face față unui război, trebuie să crezi în puterea ta de a învinge, astfel că a te gândi la reconstrucție este la fel de important ca a te gândi la motivele pentru care lupți”, spune el. „Lupți pentru a-ți apăra țara, dar și pentru a-ți apăra capacitatea și dreptul de a-ți defini viitorul, iar aceasta este miza în Ucraina”.

Plan în trei etape

De unde încep autoritățile reconstrucția unei zone urbane care a fost aproape complet distrusă de război? Grupul de reflecție european The Centre for Economic Policy Research (centrul pentru cercetare în domeniul politicilor economice) a prezentat un plan în trei etape în publicația sa A Blueprint for the Reconstruction of Ukraine (Plan pentru Reconstrucția Ucrainei).

În orașele distruse, prima etapă presupune restabilirea siguranței (spre exemplu, prin îndepărtarea minelor) și refacerea infrastructurii esențiale, precum liniile electrice și sistemul de alimentare cu apă. Apoi urmează „refacerea rapidă a economiei”, ceea ce presupune curățarea molozului și refacerea rețelelor de transport, precum și a locuințelor și a școlilor.

Construcția noilor locuințe, a școlilor și spitalelor începe în a treia etapă, având obiectivul principal de a realiza construcții mai bune. „Deși există tendința firească de a reconstrui orașele la forma originală, nu ar trebui să se încerce să se restabilească locuințele de tip sovietic și alte tipuri de infrastructură”, se arată în plan. 

În schimb, „reconstrucția ar trebui să se axeze pe utilizarea de tehnologii moderne de proiectare și planificare urbană”.

În teorie, orașele distruse din Ucraina au șansa de a fi construite astfel încât să arate mai verzi, mai frumoase și mai eficiente. Reconstrucția cu accent pe ecologie, spre exemplu, „ar putea contribui la transformarea Ucrainei într-un lider în domeniul energiei verzi”, a precizat Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din SUA într-un raport emis în martie.

„Atunci când distrugerea este atât de mare, se pot face schimbări majore și se pot remedia problemele vechi de planificare”, a menționat Wendy Pullan, director al Centrului de Cercetare a Conflictelor Urbane și profesor emerit de arhitectură și studii urbane la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie). „Acesta este aspectul pozitiv al situației”.

Un nou început?

Dacă potențialul pentru schimbare este proporțional cu nivelul distrugerilor, unele orașe ucrainene s-ar putea bucura de transformări radicale. În aprilie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat că 95% din orașul Mariupol a fost distrus.

În orașul Harkov, eliberat recent de forțele ruse, primarul Ihor Terekhov a declarat că aproximativ 25% din locuințe au fost distruse. O mare parte din centrul istoric al orașului a fost, de asemenea, grav afectat, iar bijuteriile arhitecturale unice au fost deteriorate.


Un angajat al muzeului adună exponatele care au mai rămas în clădirea distrusă a Muzeului Național Memorial Literar Hryhoriy Skovoroda din satul Skovorodynivka, regiunea Harkov, la 7 mai 2022, în cea de-a 73-a zi de la invazia rusă în Ucraina. La data de 6 mai, seara târziu, o rachetă rusească a lovit muzeul, potrivit unui raport întocmit de administrația militară regională din Harkov. Din cauza loviturii rachetei, a fost distrus și incendiat conacul din secolul al XVII-lea, în care a trăit și a lucrat în ultimul an de viață Hryhoriy Skovoroda (1722-1794), filosof, teolog și poet ucrainean de renume mondial.
Sursa imaginii: 
Sergey Bobok/AFP via France 24

Pullan descrie situația din unele orașe ucrainene drept „urbicid”, război al cărui scop este de a aduce orașele la pieire prin pierderea vieților omenești și prin distrugerea intenționată, la scară largă. „Atacă orașul pentru ceea ce este el în sine, vizând patrimoniul, centrele culturale și locurile cu însemnătate pentru populația prezentă”, afirmă Pullan. Acest lucru înseamnă atacuri asupra spitalelor, școlilor și spațiilor culturale.

După ce un oraș a fost atât de devastat, deciziile cu privire la ce să se restaureze și ce să se schimbe sunt foarte dificile. Spre exemplu, se poate ajunge la un consens asupra importanței culturale a restaurării monumentelor semnificative sau asupra necesității spitalelor, dar cum rămâne cu deciziile asupra căror locuințe să acorde mai multă importanță?

Pentru arhitecți, urbaniști sau ONG-uri, spațiile distruse sunt locul perfect pentru îmbunătățiri, dar pentru foștii locuitori ele păstrează amintiri importante. „Nu sunt niște tăblițe fără nimic scris pe ele”, spune Purseigle. „Reconstrucția mai bună nu are neapărat aceeași semnificație pentru experți ca pentru populația locală”.

„Apar adevărate dispute între ce s-ar putea face pentru ca orașul să fie mai trainic și dorințele persoanelor care au trăit acolo, deoarece tot ce vor ei este să se întoarcă acasă”, menționează Pullan.

„Exercițiu democratic”

Din cei aproximativ 6,1 milioane de refugiați care au fugit din Ucraina de la începutul războiului, mulți și-au exprimat dorința de a se întoarce acasă. Unii au venit deja înapoi în Irpin, unde și-au găsit locuințele și afacerile distruse. Alții lucrează împreună pentru a repara stricăciunile, acolo unde se poate, astfel încât să readucă comunitatea la viață.

Însă mulți refugiați care pleacă din orașele aflate în pericol nu au voie sau nu pot să se reîntoarcă pentru o perioadă de timp. „De obicei sunt foarte atașați de orașele natale, dar nu au niciun cuvânt de spus cu privire la modul în care vor fi restaurate”, precizează Pullan.

Acest lucru este foarte supărător pentru populațiile care deja au fost puternic afectate de suferința și pierderile cauzate de război. De asemenea, duce la crearea unor orașe de către experți, care sunt perfecte pe hârtie, dar în realitate nu satisfac nevoile oamenilor.

De exemplu, construirea unui oraș sustenabil este o idee demnă de laudă, dar va fi aceasta prioritatea principală pentru ucrainenii care se întorc în țară și care încearcă să își reconstruiască locuințele și să își găsească un loc de muncă?

Deja au loc discuții asemănătoare despre cum să se transforme orașele în locuri mai ecologice în orașele europene care nu sunt afectate de război, afirmă Purseigle. „Știm că nu sunt discuții ușoare, deoarece la mijloc sunt întrebări politice legate de resurse și inegalități”.

Chiar și așa, succesul și capacitatea de utilizare a unui viitor oraș depinde de dezbaterile cu locuitorii orașului. „Se ajunge la o diferență uriașă dacă locuitorii contribuie”, spune Pullan. „Reconstrucția unui oraș nu are niciun rost dacă sunt ignorate realitățile politice și sociale ale acelui loc”.

Ea afirmă că eforturile populației locale de a reconstrui în zonele din Irpin sunt un început bun dacă sunt susținute de contribuția arhitecților și a urbaniștilor, care au propriile cunoștințe în domeniu. Ajungerea la un consens ar putea fi un proces lung, costisitor și dificil, dar recompensele sunt semnificative.

„Acceptarea faptului că reconstrucția este un exercițiu democratic este ceea ce permite, în cele din urmă, ca un oraș să fie refăcut într-o manieră cu adevărat sustenabilă, ceea ce înseamnă că comunitatea locală va fi implicată atât din punct de vedere politic, cât și cultural”, precizează Purseigle. „De asemenea, asta înseamnă că oamenii vor continua să fie în dezacord. Dar democrația și dreptul de a-și defini viitorul sunt lucrurile pentru care Ucraina luptă”.

Traducere și adaptare de Elena Șerban de pe pagina în limba engleză a France 24