A doua „descălecare a lui Ceaușescu” în cartierul Drumul Taberei din orașul București

drumul_taberei.jpg

Complexul Favorit, cartierul Drumul Taberei, București, august 2013
Sursa imaginii: 
Mihai Petre / commons.wikimedia.org

Am copilărit în cartierul bucureștean Drumul Taberei și l-am văzut cu ochii mei cum a evoluat. În primii ani, când am ajuns în cartier erau trei tipuri de construcții: unele deja finalizate, blocurile, altele în construcție și mai erau niște gropi mari, ale fundației, semn că acolo începea să se construiască un nou bloc. Asta făcea ca ani de zile, din toamnă până în primăvară, locuitorii cartierului să se lupte cu noroaiele.

Când abia mă mutasem în cartier, lângă blocul meu era un așa-numit poligon, după cum îi spuneau cei din zonă, de fapt, un fost poligon al armatei transformat în teren de fotbal, pentru că apropierea blocurilor obligase și armata să desființeze terenul de exerciții.

Copiii cartierului se strângeau de dimineața până seara pe terenul de fotbal al fostului poligon. Totul a durat doar câțiva ani. Poligonul nu a scăpat nici el de elanul de neoprit al construirii blocurilor.

Destul de curând, în câțiva ani, terenul de fotbal s-a transformat într-o zonă plină de blocuri, iar unele dintre ele erau ceva mai speciale, mai elegante, cu numai patru etaje, în vizibil contrast cu celelalte blocuri-turn, înalte, cu 10 etaje și care, toate, erau ridicate după același șablon.

Micile blocuri elegante deveniseră un fel de construcții-vedetă locale, iar faptul că într-unul din ele locuia și o cântăreață celebră în acea vreme le făcea și mai invidiate.

Adevărul este că, în anii 70, cartierul părea că are o logică a dezvoltării. Distanța dintre blocuri, infrastructura, școlile, alternanța între construcțiile înalte și cele mai mici arătau că exista un plan.

În următorii ani, totul s-a schimbat. Micul confort al cartierului a început să fie complet ignorat, iar în spațiile libere se plombau, la întâmplare, noi blocuri. Tot mai multe apartamente, mici, înghesuite, standard, pe care regimul Ceaușescu le livra, în egală măsură, muncitorilor și intelectualilor, fără niciun fel de grijă pentru calitate. Doar cantitatea conta.

Timp de câțiva ani, mergeam mai multe zile pe săptămână la complexul sportiv „Steaua”. Pe jos, făceam 15 minute. Treceam pe câteva străzi din cartier, pline de căsuțe mici, cu un farmec al lor, care, însă, nu aveau canalizare, pentru că vedeam pompa de apă de la capătul străzii și pe locuitorii din zonă cum își umpleau gălețile.

Mai mari, mai înalte, mai înghesuite...

În loc să fie modernizate, străzile cu mici căsuțe de vis-a-vis de stadionul Ghencea au fost dărâmate și în locul lor, în câțiva ani, au apărut, bineînțeles, blocuri. De altfel, în 15 ani, înainte de anul 1989, cartierul Drumul Taberei s-a schimbat fundamental. Casele au fost înlocuite cu blocuri, blocurile au devenit tot mai mari, mai înalte și mai înghesuite.

De toate acestea mi-am adus aminte ieri, când am aflat că un fond de investiții și un dezvoltator imobiliar pregătesc construcția unui complex rezidențial de 500 de apartamente lângă stadionul „Steaua”, care face parte dintr-un proiect mai mare, cu 3.500 de unități locative.

De câțiva ani, cartierul Drumul Taberei pare că trăiește a doua „descălecare a lui Ceaușescu”. Este cuprins de aceeași febră a construcției de blocuri. De data aceasta, într-o piață imobiliară liberă, dar cu aceleași standarde înghesuite și parcimonioase.

Drept urmare, într-un mic părculeț a apărut un blocușor cu câteva etaje, iar în spate, la stânga și la dreapta unor mari complexe comerciale, s-au construit blocuri înalte, băgate unul în altul, care îți dau senzația de construcții-mamut.

Nicio zonă de teren nu a scăpat de construcția unor așa-numite complexuri rezidențiale. Cu siguranță, cartierul Drumul Taberei nu este excepția, ci regula. La fel se întâmplă și în Prelungirea Ghencea și în fostele comune limitrofe Bucureștiului. La fel stau lucrurile în multe alte orașe mari din România.

Mai rău este că această dezvoltare urbană are loc, în cele mai multe cazuri, fără o dezvoltare a infrastructurii, fără extinderea utilităților publice, fără construcția de noi școli, grădinițe sau spitale. Blocurile o iau înaintea oricărei forme de infrastructură. Iar acest lucru se întâmplă pe nervii locuitorilor.

 
Rubrica Economia Reală din 18 mai 2022