Care este prețul pe care Ucraina va trebui să îl plătească pentru generozitatea economică a SUA?

13mai_ar21.jpg

Sursa imaginii: 
Wikimedia Commons via RFI

Statele Unite au aprobat legislația care permite reluarea programului militar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, „Lend-Lease” (împurmut și închiriere), pentru a veni în sprijinul armatei ucrainene. Însă, după cum Franța și alți aliați știu prea bine, ajutorul din partea SUA în vremuri de criză vine cu un preț.

Programul american „Lend-Lease” i-a transformat pe francezi în „cerșetori nerecunoscători”, după cum a afirmat Jean Chauvel, ambasadorul Franței la ONU în 1949. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Franța a fost al treilea beneficiar al programului „Lend-Lease”, primind alimente, combustibil, echipamente militare și fonduri de redresare economică în valoare de 3,2 miliarde de dolari.

Marea Britanie a beneficiat de 31,4 miliarde de dolari, iar URSS de 10,9 miliarde de dolari.

Programul a fost lansat în 1941 de președintele american Franklin Roosevelt drept „o lege pentru promovarea apărării Statelor Unite” și a fost în vigoare până în septembrie 1945.

În baza programului, SUA au furnizat alimente, combustibil, nave de război, aeronave și alte arme Marii Britanii, Forțelor Franceze Libere, Republicii Chineze și, mai apoi, Uniunii Sovietice și altor țări aliate. Justificarea din spatele programului era că ajutorul acordat aliaților era, de fapt, esențial pentru apărarea SUA.


Generalul francez Charles de Gaulle adresându-se cetățenilor francezi de la Londra în 1940
Sursa imaginii: 
Hulton-Deutsch Collection/Corbis via Getty Images via RFI

Dar ajutoarele, care au contribuit în mare parte la victoria forțelor aliate asupra Germaniei naziste și Japoniei imperiale, nu au fost gratuite. 

„Lend-Lease” a fost o continuare a programului „Destroyers for Bases” (distrugătoare în schimbul bazelor), în baza căruia SUA au furnizat Marii Britanii 50 de nave de război în schimbul închirierii pe 90 de ani a mai multor baze militare din Caraibe, care au dus la formarea centrului unei rețele mondiale în continuă expansiune de peste 800 de baze militare.

Programul „Lend-Lease” nu a făcut ca SUA să obțină mai multe baze în străinătate, conform lui David Vine, autorul „Base Nation”, carte care trasează influența militară a SUA la nivel mondial. Cu toate acestea, prin intermediul proiectului, influența SUA s-a răspândit pe tot globul.

În calitate de beneficiar al programului „Lend-Lease”, Franța s-a temut pentru suveranitatea sa. Guvernul provizoriu din Franța din timpul războiului, sub conducerea Generalului Charles de Gaulle, a făcut o cerere de împrumut și închiriere către SUA la începutul anului 1944, potrivit studiului „American Economic and Military Aid to France, 1938-1960, realizat de istoricul Gerard Bossuat și publicat de Institutul de Management Public și Dezvoltare Economică (IGPDE).   

Echipamentele militare ar fi fost gratuite, dar în schimbul proviziilor pentru civili, americanii au cerut să fie plătiți în aur sau în valută forte. Ei au propus ca exporturile din Africa de Nord franceză către SUA să fie intensificate, astfel încât guvernul provizoriu să dispună de resursele necesare pentru a plăti proviziile destinate civililor.  

„Acest lucru i-a enervat pe francezi, care se temeau că-și vor pierde aurul (rezervele totale de două miliarde de dolari și 200 de milioane de dolari în active ale Trezoreriei) în cazul în care nu ar fi avut suficienți dolari să plătească pentru proviziile civililor”, conform lui Bossuat.

Doctrine economice liberale

Acordul a fost semnat în cele din urmă în februarie 1945, la mai bine de șase luni de la debarcarea aliaților în Normandia, iar după război, SUA „a încercat să facă accesibil spațiul economic francez pentru comerțul și investițiile americane”, reușind acest lucru, întrucât Franța s-a alăturat sistemului postbelic de la Bretton Woods, adică Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional (FMI).

Însă, aderarea Franței la aceste entități controlate de SUA însemna că Parisul urma a fi obligat să intre într-o economie mondială dominată de doctrinele economice liberale ale Washington-ului”, menționează Bossuat. „Care este prețul atunci când la mijloc sunt suveranitatea și interesele naționale?”, întreabă el.

Este întrebarea pe care autoritățile de la Kiev ar trebui să și-o pună.

La 9 mai, președintele american Joe Biden a promulgat legea privind crearea unei noi versiuni a programului „Lend-Lease” care va înlesni procesul de trimitere a echipamentelor militare către Ucraina.

La o zi după semnare, legislatorii americani au început să discute despre un plan de ajutor în valoare de 40 de miliarde de dolari pentru Ucraina.

„Este un plan uriaș, dar nevoia este foarte mare, iar timpul ne presează”. Președintele a cerut ambelor camere ale Congresului să acționeze rapid în privința planului de ajutor pentru Ucraina.

Dacă pachetul de măsuri va fi adoptat conform planurilor, cheltuielile totale ale SUA pentru susținerea Ucrainei în lupta împotriva invaziei rusești și pentru gestionarea crizei umanitare se vor ridica la aproximativ 54 de miliarde de dolari.

Este neclar când și în ce mod va trebui Ucraina să plătească pentru ajutorul primit în baza programului reînnoit „Lend-Lease”.

 

Traducere și adaptare de Elena Șerban de pe pagina în limba engleză a RFI