Modelul românesc: să fie sancțiuni, dar până la firmele autohtone

tmk.jpg

Sursa imaginii: 
Facebook / TMK

România se lovește de o altă problemă. Ieri, angajații de la companiile din România deținute de firma rusească TMK au protestat pentru că nu au primit salariile. Situația este interpretată ca un efect al aplicării de către România a sancțiunilor europene împotriva Rusiei și a companiilor rusești.

Prima temă legată de situația firmelor din Slatina și Reșița este percepția unei părți a opiniei publice că sancțiunile economice europene sunt vinovate. Unii lideri de sindicat și comentatori au sărit „ca arși” când au aflat că au fost înghețate conturile companiilor rusești, că angajații nu și-au primit salariile și chiar riscă să rămână fără locuri de muncă.

Dintr-odată, sancțiunile economice nu au mai fost binevenite. În sensul că unii se gândesc că sancțiunile ar putea să aibă parte de un dublu standard: unele state europene să le aplice cum scrie la carte, în timp ce România să le pună în aplicare selectiv, adică până când apar șomerii și întârzierile de plată ale salariilor în firmele supuse sancțiunilor.

Așa ceva nu se poate. Nu este posibil ca sancțiunile să fie aplicate doar în funcție de propriul interes și nu în mod egal și uniform. Culmea este că problemele de la Reșița și Slatina se puteau rezolva simplu și rapid.

Vânzare reală sau fictivă?

A doua temă legată de prezența companiei rusești TMK în România a fost numită de liderul de sindicat local. Acesta susține că deja companiile din România sunt pe cale de a fi vândute către un alt investitor care nu este din Rusia. Liderul de sindicat oferă chiar și amănunte, în sensul că acțiunile deținute de fostul proprietar rus au fost vândute în Cipru, iar transferul de proprietate este deja înregistrat la Registrul Comerțului. Este posibil să se fi întâmplat așa sau, în aceeași măsură, este posibil să fie o informație falsă.

Dar, în acest punct, este nevoie de intervenția statului. În primul rând, o dată cu blocarea conturilor companiilor rusești din România, statul ar fi trebuit să ia o decizie de urgență privind plata salariilor angajaților. Se putea adopta o măsură extrem de simplă și anume aceea de a asigura salariaților de la Slatina și Reșița un număr de salarii compensatorii, pe o perioadă de patru-cinci luni, până la momentul în care situația companiei se clarifică.

În al doilea rând, statul român ar trebui să verifice dacă există o vânzare reală a acțiunilor TMK Artrom și nu una fictivă. Cu atât mai mult cu cât posibila vânzare are destule semne de întrebare pentru că locul tranzacției este Cipru, acolo unde cumpărătorul poate avea o identitate protejată. Statul român ar trebui să facă toate demersurile legale pentru a afla dacă firma și-a schimbat proprietarul și care este acesta. Pentru că în această situație companiile TMK Artrom ar putea fi scoasă de pe lista de sancțiuni, dar dovezile tranzacției trebuie să fie evidente.

Adevărul este că în acest moment în Uniunea Europeană nu există exemple de bune practici referitoare la aplicarea sancțiunilor asupra companiilor rusești care sunt înregistrate în Uniunea Europeană. Deocamdată, statele membre au început prin a sechestra unele active ale oligarhilor și a îngheța conturile companiilor rusești. Dar, nu avem un exemplu clar despre modul în care statele europene pot găsi soluții pentru a salva și compania, și locurile de muncă. În lipsa unui astfel de model, România trebuie să găsească soluțiile logice și transparente.

Cel mai important, însă, este ca toate statele membre să își asume responsabilitatea sancțiunilor. Chiar și atunci când sancțiunile afectează unele companii locale și economia, în sensul că presupun oprirea temporară a activității sau disponibilizarea personalului. Acum este momentul ca occidentalii să fie uniți în aplicarea sancțiunilor. O derogare este egală cu o cedare.

 
Rubrica Economia Reală din 18 martie 2022