„Minunea” grecească și câteva lecții pentru România

grecia.png

Schimbare de gardă la Monumentul Eroului Necunoscut din Atena, 17 mai 2010
Sursa imaginii: 
pixabay.com

Grecia va achita în avans împrumutul pe care îl are de la Fondul Monetar Internațional (FMI). Suma nu este mare, doar două miliarde de euro, din creditul de 28 miliarde euro contractat în timpul crizei datoriilor din anii 2009-2010. Este mai degrabă o lovitură de imagine menită să arate încă o dată că situația financiară a Greciei s-a îmbunătățit, pentru că datoria publică rămâne în continuare la un nivel ridicat, de aproximativ 200% din produsul intern brut.

Este o realitate că Grecia a reușit să își îmbunătățească serios indicatorii bugetari. În perioada 2017-2019, Grecia a avut excedent bugetar, iar procentual veniturile au urcat până la 49% din PIB, peste media zonei euro și oricum mult peste România care abia atinge un nivel de 32% din PIB.

În ultimii ani, Grecia a introdus o serie de reforme sub impulsul programelor negociate cu creditorii. De exemplu, sistemul de pensii a cunoscut o serie de schimbări în perioada crizei. Vârsta de pensionare a crescut la 67 de ani, cu o derogare la 62 de ani pentru cei care au 40 de ani de contribuții de asigurări plătite.

De asemenea, pensiile au scăzut. Toate aceste schimbări au făcut ca nivelul cheltuielilor cu pensiile în produsul intern brut să se reducă de la 17%, în anul 2016, la 14%, în anul 2020 și la 13%, în anul 2030. În pofida scăderilor, procentajele rămân printre cele mai mari din statele OCDE.

Cu toate acestea, reformele sistemului de pensii au fost detonate de deciziile judecătorești. Reducerile de pensii care prin lege ar fi trebuit să intre în vigoare în anul 2019 au fost anulate la sfârșitul anului 2018. În octombrie 2019, o decizie a Curții Supreme de Justiție a anulat o serie de reforme decise în perioada 2014-2016, atunci când criza economică își arăta efectele în Grecia. Totodată, în anul 2019, s-a restabilit a 13-a pensie, ceea ce însemna o cheltuială suplimentară de 800 milioane euro, adică 0,4% din PIB. Concluzia este că sustenabilitatea sistemului public de pensii rămâne fragilă.

Majoritatea statelor dezvoltate și emergente au înființat sisteme de pensii administrate privat, tocmai pentru a avea o variantă complementară la cel public. Numai că în Grecia există un sistem privat de pensii subdezvoltat, cu active de numai 1% din PIB, față de o medie de 50%, cât au statele OCDE.

Taxele scad, veniturile cresc

Veniturile bugetare au cunoscut creșteri substanțiale. Dacă în anii dinainte de criză veniturile fiscale erau de numai 30% din PIB, în anul 2018, ajungeau la 40%. În general, în Grecia, taxele și impozitele sunt mari. Teoretic, pentru că în mod practic rata de încasare de TVA este scăzută, gap-ul de TVA, adică diferența dintre taxa efectiv încasată și cea care ar trebui plătită, este de 30%, cât în România. Ceea ce arată că zona de evaziune și de nedeclarare a veniturilor este ridicată.

Îmbunătățirea colectării este un obiectiv pe care și l-a propus reforma administrației fiscale din Grecia. Digitalizarea administrației și dezvoltarea plăților electronice sunt două metode prin care se dorește creșterea veniturilor bugetare și reducerea evaziunii. În paralel, agenția fiscală a avut o politică de recuperare a datoriilor la buget și de reducere a acumulării de noi datorii.

Rezultatele se văd. Începând cu anul 2017, veniturile la buget au crescut chiar dacă Grecia a aplicat o reducere de fiscalitate. Astfel, TVA, la o serie de produse, a scăzut de la 24% la 13%, pentru tranzacțiile imobiliare a fost suspendată aplicarea TVA pentru o perioadă de trei ani, iar începând cu anul 2019, impozitul pe profit s-a redus de la 28% la 24% și impozitul pe dividende a scăzut de la 10% la 5%.

A fost un mic miracol grecesc. Au scăzut taxele și impozitele și au crescut încasările bugetare, iar acum o parte din împrumutul luat de la FMI este plătit în avans. Ar putea fi un exemplu și pentru România.

 
Rubrica Economia Reală din 15 februarie 2022