Capcanele plafonării prețurilor

Ieri, în comisiile de specialitate ale Senatului României, a fost modificată radical Ordonanța de urgență a guvernului pentru compensarea creșterii facturilor la energie electrică și gaze naturale. Senatorii au adăugat o serie de elemente care aduc un tip de plafonare a prețurilor la produsele energetice. Mecanismul pare simplu, dar este complicat. Este un amestec de compensare cu plafonare. Plafonarea se aplică atunci când prețul crește peste un leu pentru un kWh. În această situație se aplică o compensare de 29 de bani pentru un kWh, astfel că factura plătită de consumatorul casnic va fi de 71 bani pe kWh.

Marea problemă a acestui mecanism, care pare extrem de favorabil consumatorilor, este că naște o vulnerabilitate la nivelul companiilor și a pieței de energie. Pentru a înțelege posibilul punct slab trebuie să reamintim cum funcționează piața de energie. Astfel, furnizorii de energie electrică și cei de gaze naturale acționează ca un colector de taxe, impozite și alte sume de bani. Adică, furnizorii încasează banii de la consumatori și plătesc mai departe taxele, impozitele și accizele către bugetul de stat, achită taxa de distribuție către compania de distribuție, plătesc taxa de transport spre compania de transport și achită banii datorați producătorilor. După ce au plătit aceste datorii, furnizorilor le mai rămâne o rată a profitului redusă, conform declarațiilor lor.

Problema plafonării/compensării facturilor este că furnizorii vor încasa mai puțini bani, dar companiile furnizoare vor trebui să plătească la buget și către companiile care formează lanțul de producție-distribuție facturile la prețul pieței.

De unde vor putea plăti sumele pe care nu le mai încasează de la consumatori? În mod normal, bugetul de stat ar trebui să compenseze facturile achitând diferența către furnizorii de energie electrică și gaze naturale, pentru ca aceștia să poată face, la rândul lor, plățile către companiile la care au datorii. Dacă, însă, plățile de la buget vor întârzia sau dacă modul de plată nu va fi clar și funcțional, companiile furnizoare se vor confrunta cu mari dificultăți financiare. De altfel, acest model a dus la o serie de falimente în Marea Britanie.

Vor exista și păreri conform cărora nu contează niște falimente ale furnizorilor, mai ales că marile companii din acest domeniu sunt cu capital străin și au preluat piața locală printr-un proces de privatizare. Numai că într-o economie deschisă nu se poate gândi în acest fel.

Compensarea/plafonarea prețurilor s-a făcut la consumator. Dar este acolo problema legată de creșterea prețurilor? Nu. Explozia tarifelor este cauzată de o producție redusă sau de lipsa mărfii, în cazul gazelor naturale, și de o distorsiune a pieței.

În cazul energiei electrice, este vorba despre raportarea la așa-numitul preț marginal. Prin preț marginal se înțelege cel mai mare preț al pieței care, în cazul energiei electrice, este cel al producției obținută din cărbune. În cazuri de criză, există tendința ca prețurile din piață ale producătorilor care folosesc apa, energia nucleară sau surse regenerabile să se alinieze la cel mai mare preț. Bineînțeles, cu profiturile de rigoare.

Lucrurile au stat în acest fel de-a lungul crizei. Prețul marginal a dictat piața, iar unele companii, precum Hidroelectrica sau Nuclearelectrica și-au majorat substanțial profiturile. Iar proiectul de lege adoptat de Senat arată că până la 31 martie 2022, venitul suplimentar se impozitează cu 80%. De asemenea, în aceeași perioadă, profitul comercianților, adică al tuturor companiilor din aceste piețe, nu poate fi mai mare de 5%.

Se poate observa că piața a fost pusă între paranteze. Compensarea și plafonarea se aplică, sub o formă sau alta, pentru toate companiile din piața de energie electrică și gaze naturale. Se poate găsi scuza că sunt măsuri excepționale pentru vremuri excepționale. Numai că excesul de reglementare poate da peste cap funcționarea pe viitor a pieței.

 
Rubrica Economia Reală din 19 octombrie 2021