Plafonarea contribuțiilor la sănătate. Până unde poate merge solidaritatea?

O temă adusă în discuție, zilele acestea, de ministrul finanțelor, este cea privind plafonarea contribuțiilor plătite de salariați la asigurările de sănătate. În mod normal, în actualul context politic, declarația unui ministru al finanțelor poate fi luată în calcul doar cu titlu de inventar. Este limpede că vorbim doar despre un subiect teoretic și nu unul concret, practic. Un guvern care a primit un vot de neîncredere în Parlament nu poate lua decizii de schimbare radicală a legislației fiscale.

Dar, tema plafonării contribuțiilor de sănătate merită dezbătută pentru că aduce în discuție principii, solidaritate și responsabilitate. Sunt trei subiecte de la care trebuie să se construiască nu doar o legislație fiscală, ci chiar o societate.

Așadar, calculul este simplu. Orice angajat plătește 10% din venitul brut pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate, care înseamnă că respectivul salariat este asigurat în sistemul public de sănătate și ca atare poate beneficia, atunci când este cazul, de serviciile acestui sistem.

Până aici lucrurile sunt simple. Ele se complică atunci când începe discuția despre cât de mult sau cât de puțin plătește fiecare angajat. Astfel, calculul este clasic. Este clar că 10% dintr-un salariu minim, să zicem, pentru ușurința calculului, de 3.000 lei, este mult diferit în valoare absolută de 10% dintr-un salariu de 15.000 lei. Mai exact, în primul caz este vorba despre 300 lei, în cel de-al doilea caz despre 1.500 lei, adică de cinci ori mai mult.

Desigur, vor fi voci care vor spune că angajații cu salarii mari ar trebui să plătească mult, mult mai mult decât cei cu venituri mici. Eventual, să crească și cota de contribuție pentru veniturile mari, de exemplu, de la 10% la 15%. Dar, chiar și printr-o cotă egală în contul salariilor mari se plătesc contribuții mai mari.

Tema de dezbatere este, însă, dacă este corect să se aplice o plafonare a plății contribuției de sănătate? La trei sau la cinci salarii medii, nu contează, principiul este important.

Ce se înțelege prin plafonare?

Plata contribuției de sănătate se plătește până la limita a câtorva salarii medii, de exemplu, cinci. Veniturile care depășesc această limită sunt taxate doar până la nivelul de plafonare stabilit.

Bineînțeles, că sunt păreri pro și contra. Unii specialiști vor susține că plafonarea îi avantajează pe cei „bogați”, pe cei cu venituri mari, care este firesc să plătească pe măsura câștigurilor lor. Se evocă aici principiul solidarității.

Alți experți susțin de ani de zile că plafonarea este utilă și chiar respectă principiile egalității de tratament și al responsabilității. În plus, plafonarea contribuțiilor de sănătate are și un rol de reglare a nivelului salarial în sectorul privat. În sensul că o plafonare poate încuraja contractele de muncă încheiate cu salarii mai mari, pentru că sarcina fiscală este mai mică în acest caz. Iar statul ar trebui să încurajeze angajarea forței de muncă la un nivel salarial cât mai ridicat.

Marea temă este că modul de folosire a contribuțiilor de sănătate este diferit de cel al contribuțiilor de asigurări sociale de stat. În cazul asigurărilor de stat, un nivel mare al contribuției plătite poate fi justificat, eventual, prin obținerea unei pensii mai mari.

În ceea ce privește contribuția de asigurări de sănătate lucrurile stau complet diferit. Astfel, indiferent de nivelul contribuției, serviciile de sănătate de care beneficiază asigurații sunt la fel. Și din punctul de vedere al actului medical, și din cel al costurilor.

În aceste condiții, este logic și principial ca salariații cu venituri mari să se întrebe de ce contribuie atât de mult pentru servicii medicale primite în mod egal cu cei care contribuie de cîteva ori mai puțin? Până unde poate merge solidaritatea? Sunt întrebări la care răspunsurile pot fi diferite, dar ele pot da naștere unor optimizări fiscale.

În concluzie, plafonarea plății contribuțiilor de sănătate nu este un subiect pentru un guvern aflat în dificultate din punct de vedere politic. Dar, este și va fi o temă fiscală care face apel la principii, la solidaritate și la responsabilitate.

 
Rubrica Economia Reală din 12 octombrie 2021