Fondul de Redresare și Reziliență: când UE ieșea din criza post Covid19

p049805-109429.jpg

Schuman tunel
Comisia Europeană spune că niciun euro nu va fi plătit înainte de a se ști cum va fi folosit
Image source: 
European Union

Comisia Europeană a primit pâna acum planurile oficiale de redresare și reziliență a 13 state membre UE. Ultimele primite la Bruxelles provin din Belgia, Italia, Austria și Slovenia. Ele stabilesc reformele și proiectele de investiții publice pe care fiecare stat membru intenționează să le pună în aplicare cu sprijinul Facilității de redresare și reziliență (RRF).

Criza economică provocată de pandemie nu s-a lăsat deloc așteptată, iar în iulie 2020 UE a fost nevoită să aprobe un fond de redresare numit NextGenerationEU – adică un plan pentru generațiile viitoare.  

Il traduceți de fapt cum doriți, întrucât pachetul financiar – în valoare totală de 800 de miliarde de euro – fie vine în sprijinul generației viitoare, fie îi va fi o povară fiindcă fondurile adunate acum pe piețele financiare vor trebui răscumpărate cam în 50 de ani. 

Acest fond de redresare nu are încă o bază legală întrucât el cuprinde o componentă, cea a „resurselor proprii ale UE”, pe care nu toate parlamentele naționale au ratificat-o până în prezent. Ungaria și Finlanda ar putea-o respinge. 

Iar RRF este instrumentul cheie în centrul acestui NextGenerationEU - planul UE pentru a ieși mai puternică din pandemie. 

Acesta va furniza până la 672,5 miliarde de euro pentru a sprijini investițiile și reformele,  baza de calcul o constituie prețurile din 2018. El se împarte în subvenții cu valoarea totală de 312,5 miliarde EUR și în împrumuturi de 360 miliarde EUR. 

Fondul are și un alt rol, anume acela de a asigura tranziția ecologică și pe cea  digitală - noile ambiții europene.

Acestea complică însă situatia fiindcă se va verifica dacă planurile dedică cel puțin 37% din cheltuieli investițiilor și reformelor care sprijină obiectivele climatice și 20% tranziției digitale.

Fiecare stat membru este acum pe cale de a-și finaliza propriile liste de investiții dorite cuprinse într-un „plan național” prezentat odată ce Comisia Europeană l-a analizat și l-a aprobat , în linii mari. Evaluarea durează două luni. 

Banii se obțin apoi treptat, proiect cu proiect, ei se împrumută de pe piețele financiare cu dobândă moderată în baza triplului A deținut de Comisia Europeană.

Unele țări ca România și Finlanda au cerut un timp suplimentar față de data limită fixată de Bruxelles care era 30 aprilie. 

Planul României 

România a prezentat o versiune intermediară a planului său saptamâna trecută , o versiune pe care acum trebuie s-o amelioreze, după cum i-a recomandat Bruxelles-ul. 

Planul National de Redresare și Reziliență al României , în valoare de 29,3 miliarde de euro, de folosit în următorii cinci ani, se axează mult pe construirea sistemelor de irigații, împăduriri și gestiunea deșeurilor , dar și pe reforme sociale și structurale (reforma pensiilor, investiții pentru sectorul privat, etc). 

Privind irigațiile, Bruxelles a ridicat obiecții întrucât, cu toate că acestea sunt importante pentru infrastructură, ele sunt potențial periculoase pentru mediul înconjurător. 

Varianta finală a planului va fi depusă la Bruxelles la sfârsitul lunii mai. Bucureștiul negociază însă între timp cu Bruxelles-ul pentru a obține o pre-aprobare a documentului înainte ca el să fie introdus oficial. 

In total, 14 din 28 de planuri naționale au fost finalizate, ele provin –între altele- din Franța, Germania, Belgia, Slovenia, Portugalia și Italia. 

O problemă va pune planul Ungariei unde diferite voci au ridicat problema folosirii banilor. 

Guvernul condus de Viktor Orban a pierdut încrederea europenilor, de altfel Comisia Europeană sublinia zilele trecute că niciun euro nu va fi plătit înainte de a se ști cum va fi folosit; statele membre vor trebui să înființeze autorități naționale de control. 

Planul verde franco-german

Franța și Germania au prezentat împreună planurile lor respective, un gest simbolic care ar trebui să arate că vechiul motor franco-german al UE încă mai funcționează. 

Deși realitatea este complet diferită iar cele două economii sunt acum mai desincronizate ca niciodată, Paris și Berlin joacă pe iluzia unei relansări ecologice - în tandem - a economiei. 

Astfel, 50% din bugetul francez alocat redresării economice ar trebui să fie direcționat către tranziția ecologică cu obiectivul cunoscut de a reduce până în 2030 emisiile de gaze cu 55% față de nivelul lor din 1990.

Iar Franța nu exclude și un al doilea plan de relansare – tot european- deși Olanda a refuzat-o fără menajamente. 

Cu toate acestea, ministrul economiei Bruno LeMaire făcea referire saptamâna trecută în cursul audierii sale de catre parlamentari francezi la o posibilă reajustare pe parcurs a situației. 

Germania, la rândul său, a anunțat că 40% din bugetul alocat redresării, în valoare de 11 miliarde de euro, va fi alocat climatului.

Apoi, 25% din bugetul francez va fi, de asemenea, dedicat tranziției digitale, în timp ce  Germania lansează o așa numită „inițiativă majoră de educație digitală”.

 

 
Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghisan